ARITMETICA PRIMARĂ

ARITMETICA PRIMARĂ

Dintr-o lume colorată cu tot felul de desene
Aritmetica ne scoate din a minţii noastre lene.
Cu o lume mai abstractă ea ne face cunoştinţă
Cifrele sunt uşi deschise şi noi paşi către ştiinţă.

Însetaţi suntem în viaţă chiar din primii ani de şcoală
După multe informaţii ce ne fac lumea reală.
Totuşi studii peste studii, tot mai mari şi mai profunde,
Par să fie paradoxul ce-Adevărul ni-l ascunde.

Omul cel savant în toate, geniu pentru omenire,
Ce-a umplut spaţiul ştiinţei plină de descoperire
La sfârşitul său de cale e-un luceafăr trist şi rece.
Viaţa lui deşi-mplinită pentru lumea-aceasta trece.

Aritmetica lui Moise e-un sfat bun şi ea ne-nvaţă
Zilele fiinţei noastre să le numărăm în viaţă.
Nu contează cât cunoaştem Universul larg al firii
Ci doar dacă ni-i Prieten Creatorul omenirii.

Pacea nu ne-o dă ştiinţa cât ar fi de iscusită.
Doar Iubirea cea divină face viaţa fericită.
Aritmetica primară încă din Eden ne cheamă
s-ascultăm de Creiatorul ce ni-i Tată, Frate, Mamă.

Primul om fugea-n grădină după pomi să se ascundă.
Dumnezeu îl căutase pe-a iubirii Sale undă.
De ce-i bună cunoştinţa dacă ea falimentează
Pe acela ce o caută şi de Cer îl depărtează ?!

Să ai pace cu Stăpânul pe a vieţii tale glie
Este gestul cel mai nobil pentru-ntreaga veşnicie.
Să-I primeşti acum oferta cea de har şi de lumină
E porunca cea mai sfântă ce te scapă de-orice vină.

Anii, zilele trăite căpăta-vor noi valenţe
Poate vor mai fi în tine discutabile carenţe...
Mici cârtiri, invidii multe, teama de eşec în viaţă...
Dar Iubirea salvatoare te ridică şi te-nvaţă.

Ea te-ajută în unire cu Isus Cel de pe cruce
Prin această lume falsă viaţa ta spre cer să urce.
Vei descoperi pe cale un cer nou de primăvară
Şi, primind atâtea daruri, aritmetica primară.