Arde focul suferinței

Arde focul suferinței, greu e-n încercarea grea,
Vino cu-a Ta biruință, ca să pot să trec de ea.

Dar în toate să se facă, voia Ta și planul Tău,
Să se împlinească Doamne, nu privi cât mi-e de greu.

Grele-s pietrele-aruncate, lasă rănile adânci,
Grea e calea care duce, către Tine printre stânci.

Fiarele ce stau la pândă, sunt flămânde și ar vrea,
Să mă nimicească Doamne, dar nu pot... văd mâna Ta.

Văd în mine Duhul care, doar Tu mi l-ai dăruit,
Scut îmi ești doar Tu Isuse, și nu pot eu fi rănit.

Nici o șoaptă ce-i străină, nici-o umbră n-ar putea,
Ca să mă zdrobească Doamne, căci eu sunt în mâna Ta.

Greu e Doamne fără Tine, să te am mereu aș vrea,
Inima-n a Ta prezență, să mai bată ar putea.

Doar cu Tine pot pe cale, ca să-naintez mereu,
Doar din Tine am putere, doar Tu ești un Dumnezeu.

Și oricât ar fi de grele, toate pe acest pământ,
Voi rămâne în picioare, În bătăile de vânt.

Căci la cârma vieții mele, este numai Dumnezeu,
Voi putea să trec de toate, chiar de uneori e greu.
Amin