Arca lui Noe

Din vremuri îndepartate trecute si apuse,
pe când omul ajunse rau si-n pacat cazuse,
lui Dumnezeu I-a parut rau ca l-a creat,
nu mai putea sa-l vada târându-se-n pacat!
Hotarârea Lui fusese irevocabil luata;
fiecarei fapturi urma ca viata sa-i fie...curmata.
Doar Noe era om drept si sfânt pe atunci,
asculta de Domnul si de-ale Sale porunci.
Pamântul era stricat plin de sâlnicie si pacate,
toate concurau în rau - omenirea mergea la moarte!
Orice faptura parasise calea ei fireasca,
pe pamânt nu se putea asa sa mai traiasca!
(Gen.6.5-7)

*

- Sfârsitul oricarei fapturi Imi este hotarâta:
Sa-ti faci Noe o arca sa-ti scapi viata sfânta!
Eu voi face sa vina pe pamânt un puhoi de ape,
ca orice faptura vie, din ele sa nu-Mi scape!

Si Noe a ascultat cum Domnul a poruncit;
pentru corbia salvarii din greu a tot muncit.
L-or fi ajutat la lucru prieteni, cunoscuti si rude,
de el or fi avut timp si pentru a mai râde.

- Ia uita-te Noe, arca îti este gata!
Dar nu vedem unde va pluti! Unde-ti este apa?
Tu nu vezi ca pe pamânt nicicând nu ploua?
Picaturile mici de apa, le-avem...asa din roua!
Spui ca ti-a spus Domnul ca viata-ti va salva,
iar pe noi ceilalti oameni, apele ne-or îneca?
Pe tine nu te credem Noe, tu vorbesti prostii,
numai prin credinta, n-ai cum sa le stii !
Caci de când suntem în lume si traim aici,
n-am auzit odata din parinti ori strabunici
ca, ar fi venit ape multe care-asa deodata,
s-acopere planeta, s-o lase înecata!
Cine te crezi Noe, si...ce tot vrei sa spui?
Calea-aceasta sfânta nu place, nimanui!
Las-aceste-nchipuiri, de vrei sa nu ne-ncurci,
pe pamânt avem de toate! E bine si aici!
Spui ca Dumnezeu e bun, nimeni nu-L întrece,
nu credem ca o lume-ntreaga, va face sa se-nece!
Noi locuim demult aici fara ce-ai însiruit;
nu putem sa credem tot ce-ai nascocit!

Si bietul Noe obosit, dar cu credinta-aparte,
a strâns atunci pe-ai sai, sa-i scape de la moarte.
Il durea refuzul lor de-a crede-n Dumnezeu,
Dar el facuse totul dupa sfatul Sau.
In corabie a urcat animale pentru vietuire:
câte o pereche pentru înmultire!
Caci pentru perpetuarea spciilor pe pamânt,
nu trebuia facut decât, cum i s-a poruncit!
Dupa ce au intrat în corabie toate cum se stabilise,
a intrat si Noe cu ai sai cum Stapânul poruncise!
Si când arca a fost astfel gata pregatita,
a fost si usa ei închisa, dar... de Domnul zavorâta!

*

Dar arca aceea nu a fost atât de încapatoare,
salvând doar câtiva insi si alte supravietuitoare.
Avem acum o Corabie cereasca care-i pusa la-ndemâna,
ca la cei ce vor sa urce, sa le-ntind-o calda mâna!
Pe Oceanul planetar al lumii, de doua mii de ani pluteste
si cine-n ea se-mbarca gratiere si har gaseste.
Aceasta pe furtuni si pe valuri, nu naufragiaza;
pe Tarmul vesniciei, "încarcatura"-si... "depoziteaza!"


In jurul corabiei lui Noe multi or fi batut,
când puhoaiele de apa pamântu-au napustit.
Dar pentru ei era prea târziu în arca sa mai intre;
usa fusese închisa; pe punte nu era...nici luntre!
In ziua aceea s-au rupt izvoarele Adâncului mare
si au fost deschise din ceruri torente pustiitoare.
Apele au cazut patru zeci de zile ca într-o fictiune,
ucigând ce nu intrase, în mica, ambarcatiune!
Corabia a fost ridicata sus pe apa învolburata;
sfârsitul tuturor venise, fara sa fi crezut vreodata!

*

Sfârsitul tuturor, este acum din nou aproape,
chiar de nu vom mai fi înghititi, ca atunci de ape.
O alta usa urmeaza din nou a se-ncuia,
când harul de la Neamuri, pe veci se va lua.
Corabia salvarii noastre este-acum Domnul Cristos,
care primeste si salveaza pe omul pacatos.
Cine-L accepta si intra vesnicia nu-si va pierde,
Lasându-Si deschisa usa celui care crede.

Si cum potopul tot ce era viu atunci a nimicit,
nelasând pe uscat viata, tot a omorât,
asa vor pati toti care pe Domnul L-au respins!
Vor merge-n focul gheenei, ce vesnic sta nestins!

Dar în Corabia aceasta minunata, ospitaliera
Care-a deschis lumii o istorie noua - o noua era,
(revelata atât de bune si atât de primitoare),
nu se intra orisicum! Nu se intra...la-ntâmplare!
Ci toti acei care vor în ea elegant sa urce,
nu sunt lasati cu bagaje pe altii sa-i încurce!
Bagaje mici si mari la Usa-s... toate declarate;
nu se poate naviga cu ele pe brate sau în spate!
Fiecare calator trebuie sa intre liber si descatusat;
controlorul la intrare, nu admite, nici-un ...deghizat!
Obiceiuri multe si frumoase, fapte bune cine face,
nu-i sunt primite pe Punte; nu poate sa se-mbarce!
Acestea pe care-n viata lui le face fiecare,
vor trebui abandonate-n Port, înainte de urcare.
Caci faptele noastre bune sunt ca o haina veche,
pentru Cel ce totul vede si sta mereu de veghe.
Fapte bune sa se faca doar de-acum în noua fire,
Pentru a lua în ceruri o buna rasplatire.
Abia dupa ce a lasat totul si-n Corabie s-a urcat,
va începe sa lucreze, tot ce-atunci va fi învatat!
Nu-i va fi usor sa uite, ce în lume-ar fi facut,
sa-nvete tot ce-i nou; doar ce-i bun de la-nceput!
... Caci la o haina veche, rupta-n zdrente si murdara,
nu se pune petec nou nici pe dos, dar nici pe-afara.
(Mat.9.16-17)


*

In aceasta Arca ce te tine lin plutind,
esti un om în libertate catre Tarm înaintând!
Ins-al ei Regulament, nu se poate des sa-ncalci,
de nu vrei ca-n apa rece, în adâncuri sa "debarci"!
Puntea navei este dreapta dar desigur foarte strâmta,
de aceea calatorii pe Cârmaci cu teama asculta!
Pentru a nu li se retrage dreptul de calatorie,
asculta toti de Dânsul si-L privesc cu simpatie!

In timpul navigarii spre Portul dintre galaxii,
au voie sa se îmbarce, doar ai Tatalui copii;
recunoscându-si neputiinta si viata plina de încercari,
vor fi primiti pe Punte - nu vor rataci pe mari!
Atunci la debarcare în Port când vom sosi,
Insusi Cârmaciul navei, chiar El ne va primi !
Pentru a ne da odihna vesnica atât de mult dorita,
scapând de raul marii, fiinta obosita.

Apr.2004. Amin