Apus de soare

Când soarele apune după dealuri înalte
Și prin minte ne trec gânduri penetrante
A mai trecut o zi ce am făcut azi oare?
A fost o zi, am făcut lucruri ce aduc onoare?

Cum te gândești la ziua ce a trecut?
Cu groază, spaimă sau satisfăcut?
Gândindu-te la faptele bune ce-ai făcut?
Sau la vorbele tăioase cu care ai jignit?

Poate te gândești la câți bani ai câștigat
Pe câți ai reușit de ai înșelat.
Pe câți ai furat, pe câți ai rănit
Cu felul tău, lacom și hămesit

La câte aventuri, pe unde-ai umblat
La ce păreri în urma ta ai lăsat
Sau ești indiferent, conștiința de mult adormită
Nu te-a mai mustrat.

Sau ești în inimă satisfăcut
Că mai mult bine ca ieri ai făcut
De bolnavii pe care-ai vizitat
Sau la telefon de starea lor ai întrebat.

Câtă prietenie și dragoste ai arătat
Familiei și tuturor pe unde ai umblat
De sfaturile și de blândețea cu care-ai vorbit
La toți, mari și mici ce-ai întâlnit.

De ajutorul pe care ai reușit să-l dai
De compasiunea, altruismul și empatia ce ai
Căci ești mai bun ca ieri și mai credincios
Lui Dumnezeu, și societăți mai de folos.

Să nu uiți să mulțumești de ziua ce-a trecut
De ce ai reușit și de realizările ce-ai avut.
El îți va mai dărui o zi sau mai multe-n viața ta
Dacă vei ști să profiți ca și cum ar fi ultima.

Sau poate ai pierdut timp de o zi
Cu lucruri de nimic și cu ce nici nu mai știi
N-ai câștigat nimic nici pentru tine
Și nici altora nu le-ai făcut un bine.

Odată vei fi tras la rost de timpul ce ți-a dat
De zilele pierdute în timp ce alții au lucrat
Cu prea mult somn și lucruri ușoare te-ai ocupat
Pentru viața veșnică nu te-ai interesat

Și pe pământ, degeaba ai existat.
La ce îți dorești încă o zi în viața ta
Când nu știi ce să faci când te afli în ea
Zilele trec și le-avem numărate

Ne va părea rău dar înapoi, nu ne vor mai fi date.
În viață pierdem clipe, ore și chiar zile multe
Și la moarte cerșim să ni se mai dea minute
Dar la ce ne-ar mai folosi, nu mai putem face nimic

Vrem să mai suspinăm sau să ne mai văietăm un pic?
Poate te gândești că în minutele primite
Vei putea recupera toate orele și zilele pierdute
Nu te înșela, raportul va fi prea mare

Și nu-ți vor ajunge să-ți asiguri a ta salvare.
La Dumnezeu nu se spune da! Pe al morți pat
Când ai trăit viața în necredință, nepăsător ai stat
Spune-i lui Dumnezeu da! Când ești în expansivă

Nu când ai ajuns ca o corabie-n derivă.
Gândește cât timp e până la a zilei apus de soare
Când ziua a trecut și vine iarăși noapte
Când să lucrezi, e gata, nu mai poți

Și vei pica de somn în lumea celor morți.
Pentru că somnul, mica moarte e numit
Din care unii în cea mare au trecut
Și ultima șansă, pentru totdeauna au pierdut

Ca să recupereze ce ieri n-au mai făcut.
Ce poți face azi, pentru mâine nu lăsa
Ziua de mâine nu garantează nimeni că va și a ta
Zilele să folosim din plin, bucurându-ne de tot ce primim

Căci pe pământ, fiecare numai odată trăim.
Pentru oricare poate fi azi, ultimul apus de soare
Ești pregătit? nimeni nu-ți va pune această întrebare
Poate numai azi ne mai bucurăm, de minunata-i splendoare

De a seri amurg și de a ei răcoare la apus de soare.
Și vine veșnicia, unde-o petrecem oare?
Acolo nu mai este nici un apus de soare
Dar aici între apusuri de soare ne putem pregăti

Veșnicia ce cu siguranță va veni.
Puterea și talantul deosebit ce ți s-a dat
Folosește-le în slujba binelui și nu în păcat
Va veni odată timpul să ni se spună tot ce-am făcut

Și câte apusuri de soare degeaba au trecut.
Și niciodată poate, nu ne-am întrebat
Dacă, cu talantul dat, e bine cum am lucrat?
Sau îngropat bine, cu frică de stăpân l-am păstrat

N-am adus un alt talant și nici dobânda
Ce stăpânului se cuvenea, de la zaraf.
Clipa ce-o trăiești este clipa ta,
Bucură-te de viață așa cum este ea

Vor fi poate multe clipe sau întreagă ziua
Trăiește-o din plin făcând lucruri de valoare
Și atunci nu-ți va părea rău ci te vei bucura
Că în viața ta va fi, ultimul apus de soare.