Apropie-ți pasul tu astăzi de Domnul

Apropie-ți pasul tu astăzi de Domnul,
Cu inima doar larg deschisă să fii,
Cuprinde-adevărul, hrănește-te-ndată,
Creștine cu dragostea care-i dintâi.

Rămâi o făclie aprinsă de focul,
Iubirii de sus ce odat a venit,
Ca ție să-ți dea o speranță ce-i vie,
Credință că-n cer, totu-i doar infinit.

Lipește-ți privirea de cerul ce ție,
Un drum către Rai ți-a deschis și ți-a dat,
Un tot... dar e totul el plin cu de toate,
În locul ce este un loc minunat.

Nu sta-n îndoială, când parcă se-oprește,
Un timp plin de lacrimi, căci Domnul Isus,
Pe toate le știe... pe toate le vede,
Vre-o dată tu singur nu duci ce-ai de dus.

Nu sta în bătaia de vânt cu privirea,
În jos obosită-n adâncul suspin,
Pământul nu are-alinare creștine,
El are doar gustul amar de pelin.

Ridică-te-ndată căderea nu este,
O cale lăsată de Cel ce-ncurand,
Revine să-nalțe la Tatăl acasă,
Pe cei ce-l așteaptă aici doar veghind.

Nu sta-n clătinarea atât de prezentă,
În toate ce vremea adese-a adus,
Tu azi întărește-ți ființa-n cuvantul,
Prin har ce mai curge și astăzi de sus.

Cu armele care odată pe tine,
Acel ce e veșnic de sus te-a-nzestrat,
Tu luptă azi lupta ce este cea bună,
Doar luptă creștine cu tot ce ți-a dat.

Cu dragoste-nvinge azi valul de ură,
Cu dragoste-nvingi și bătaia de vânt,
Ce-aduce întruna în ea vrăjmașie,
Să fii tu un rob celui rău pe pământ.

Cu ea poți învinge azi orice ispită,
Căci dragostea care coboară de sus,
Iubește cuvântul, iubește porunca,
Și urma lăsată de Domnul Isus.

Mai lupta că-ndată sfârșitul apare,
Mai luptă căci Domnu-n curând va veni,
Și vremea de azi ce-i de lupte ea plină,
În ceruri de ea tu nicicând nu vei ști.

Mai rabdă o vreme, sfârși-se-vor toate,
Aproape e clipa când tot va sfârși,
Mai rabdă... mai luptă, căci Domnul e-aproape,
Și ziua în care pe nor va veni.