Aprinde focul veșnic de iubire

Aprinde-n mine focul veșnic astăzi, al dragostei... căci vreau doar să iubesc,
Aprinde-l! ! ! ... să nu fiu printre aceia, ce-n viața lor mereu ei doar primesc.

Aprinde-l... ca în visul cel din noapte, dar și ca-n cel din zi când eu visam,
Că Doamne despărțirea nu există, când Tu și eu în veșnicii eram.

Aprinde para focului ca mie, să îmi aduc-acei fiori divini,
Ce-s goi de ură sau de vrăjmașie, de dragostea eternă ce sunt plini.

Aprinde Tu iubirea căci de Tine, ce este-atins e dragoste și dor,
Și flacăra iubirii, cea divină, îmi dă puteri să mă avânt în zbor.

Aprinde-l! ! ! ... să mă ardă după Tine, e tot ce azi în viață îmi doresc,
Nu vreau nimic... dorința mea e una, aprins pe Tine ca să te iubesc.

Să ardă mult mai mult, vreau mult mai tare, el să se stingă nu aș vrea nicicând,
Căci fără de iubire nu vreau Doamne, să îmi pășească pasul pe pământ.

Nu vreau nici dimineți, nici seri, nici zile, de Tine goale... vreau mereu să fii,
Acela pentru care eu în ele, întruna ard ca-n dragostea dintâi.

Aprinde-l... nu lăsa ca în pierzare, eu astăzi să cobor... vreau să iubesc,
Niciunde pe pământ nu e iubire, iubirea... doar la Tine o găsesc.

Aprinde-l și hrănește-l Tu cu viață, ca să nu fie-un foc ce fumegând,
Se stinge într-o trecere de vreme, în urmă doar o urmă rămânând.

Nu vreau ca el să fie-o amintire, un foc ce-i viu mereu eu mi-aș dori,
Aprinde-l! ! ! ... de-l aprinzi... eu știu... vre-o dată, nu se va stinge... el nu va pieri.