Apocalipsă

În această pământească haină
De apăsătoare, zilnică povară
Simt că mă sufoc şi-n taină
Prin credinţă ţes o nouă primăvară.

Primăvară dincolo de astre,
Dincolo de zarea marmoree
Unde-n cuiburi şed columbe-albastre
Odrăslind puiet de curcubeie.

Las al sufletului dor să zboare
Las a gândului scânteie să se-adape
Deşertând o cupă de splendoare
Din a cerului nepământene ape.

Şi pe-un pisc ce-adulmecă zenitul
Parcă văd cu ochi de duh Lumina
Văd venind spre mine Răsăritul
Simt că-ncet mă-nvăluie hodina.

Ştiu că dincolo de ceea ce pătrund
Este casa pregătită de Isus.
Văd un râu cu diamant pe prund
Şi pe el spre veşnicie-s dus.

Las a gândului aripă să mă poarte
În locaşul meu din Paradis,
Ceea ce aud şi văd nu poate
Doar imaginaţie a fi şi vis.

Le cunosc pe toate din Scriptură
Le cunosc prea bine pe de rost,
Sunt robit de dulcea-nvăţătură
Ţin credinţa mea cu orice cost...

Mă îndrept spre slava străvezie
În mijloc e-un tron de hrisolit
Cel ce stă pe el e-o Fiinţă Vie
Lângă El, un Miel desăvârşit.

Mii de mii de îngeri Îi adoră
Sfinţii-n haine albe se adun
Ceru-ntreg tresaltă-n sfântă horă
Imn cântând lui Dumnezeu Triun.

Sfânt, Sfânt, Sfânt un tunet se înalţă
Trâmbiță de aur şi cristal
Sufletu-mi de zgură se descalţă
Şi-i răpit în imnul triumfal.

Îngenunche-apoi în faţa Celui
Ce din moarte l-a răscumpărat
Jertfa cea desăvârşită, Mielu-I,
Domn e şi a toate Împărat.

El mi-a pus pecete mântuirea
M-a-mbrăcat în straiul Său ceresc
Cu isop mi-a curăţit trăirea
Şi mi-a dat inel dumnezeiesc.

Îl cunosc pe Cel din centrul slavei
Dumnezeul: Tată, Fiu, Duh Sfânt
Îi dăduse chipul Său epavei,
Viaţa şi lumina pe pământ.

Şi-i va da cununa bucuriei
Îi va lua de pe grumaz povara
Tânguirea ăst' vremelniciei
O va face coardă de vioară...

Las a inimii poemă să viseze
Vis adevărat şi cu temei
Versul meu pentru Isus vibreze
Alb imaculat de porumbei.

Din această pământească haină,
Coajă zdrenţuită de angoasă
Doamne, Tu, mă vei chema în taină:
"Păcătos iertat, vino acasă!"


28.sept.2006