Apocalipsa 20

Apocalipsa 20

In insula Patmos din cer cobora
Ca intr-un film aratat lui Ioan


Un Inger ce-o mare cheie purta
Si avea si un lant grosolan

Cu lantul acela pe Satan l-a legat
Ca Sarpele cel vechi sa nu-i mai rosteasca
Minciuni invederate


Ssi lucruri false sa nu-i mai sopteasca-n urechi
lui Adam decinu i-a mai permis
Si asfel legat l-a sigilat in Abis.

Tot ce-a vazut pe papirus a scris
Caci o voce coborata din ceruri i-a zis.
Sa dea pace celor ce plang
Caci ticalosul Satan se preface oricand
Si I s-au scaune de domnie

Prwgatite asezati pe ele sa fie
asezati bunaoarcei care fac judecata
C ei care nu s-au inchinat la fiara
Si care nu mai gusta moartea niciodata
acesti judecatori ce odinioara
numai DOMNULUI au adus inchinare
Si pentru asta ei si-a lor frati
Au fost chinuiti si decapitati

Acesti crestini inaltatiasa sus
Sant marturisitor ai dragostei lui ISUS
ei cu Domnul un mileniu stand
si cu el impreuna imparatind
Nu au pe mana pecetea lui Satana
si n-au acceptat o pe frunte
Au rabdat chinuri, injosire si ocaraa
Ei cei ce-aveau sufletul pur si dulce ca mana
Alegad oricand pentru domnul sa moara
Ei au pe frunte adevar, pace, virtute

Erau diferiti, bogati, vames ori sarmani
Suflete ce nu pot fi cumparate cu bani
Ceilalti morti n-au Inviat in mia de ani
Multimea ce in sfarsit va fi inviata
va fi in mod riguros judecata

Primii au implinit cu credinta prin fapta
Ce Domnul le le cere
pe ei pregatit, Paradisu-i asteapta
si aceasta va fi prima-nviere
batrani, copii ori tineri tot i cei sfintiti
nu mai cunosc vre-o durere
Vor trai bucurii nevisate uimiti
A supra lor moartea adoua e fara putere
Vor fi numiti Lui Dumnezeu preoti
Si Lui Hristos preoti totodat
Si deasemeni judecatori, toti

Pana Satana va fi dezlegat
Si lipsit de timp rage ca leul turbat
Pe cei ce i-anselat ii strange acest demagog
Adunand pe Gog si pe Magog

In acele vremi de mizerii
Fiind mai multi decat nisipul marii
Ei ce-au jucat doar cartea bunastarii
Fiara lumea -ntarata
Ii suie pe toti pe fata pamantului
Aratandu-le semne care-i incinta
Adusi sa -mpresoare tabara Sfintului
Si Cetatea Cea Preaiubita

Credea ca victoria se obtine lejer
Da-i mistuie foc naprasnic din cer
Si cel ce pe-adam l-anselat
pe cand traia in Eden
Cu Prorocul mincinos si Fiara odat
In iazul de foc vor arde etern.