Aplecați-vă îndată

Aplecați-vă îndată, și rugați-vă cu plâns,
Cel ce Domnului se-nchină, nu poate să fie-nvins.

Jos la cruce-n umilință, numai Lui să vă-nchinați,
Rugăciunea e ca roua, veți putea fi-nviorați.

Aplecați-vă îndată, vântul când va fluiera,
De pe tronul îndurarii, vântul El îl va mustra.

Nu va sta în nepăsare, El îndată va veni,
Ca să lupte pentru tine, doar biruitor a fi.

Aplecați-vă când vine, încercarea-n vreme grea,
De ve-ți sta în închinare, Domnul pace vă va da.

Poate chiar veni furtuna, chiar adâncul de-ar urla,
Ve-ți fi plini de bucurie, dacă Lui vă veți ruga.

Aplecați-vă când noaptea, vine cu necazul ei,
Care vrea să vă conducă, pe cărarea celor răi.

Rugăciunea va aduce, o lumină doar de sus,
Să nu vă abateți pasul, de pe urma lui Isus.

Aplecați-vă cu inimi, ce curate pot doar fi,
Ca să își găsească-n ele, locul Cel ce va veni.

Căci o inimă curată, pregătită-i pe pământ,
Ca să fie ea locașul, Duhului cel viu și sfânt.

E mereu ea iubitoare, ascultată-i de Hristos,
Cine-o are e întruna, plin de pace... bucuros.

El mereu stă-n părtășie, cu al său Stăpân ceresc,
Cei cu inima curată, rugaciunea o iubesc.

Căci o rugăciune este, sabia ce va tăia,
Lanturile-nfășurate, tulburare ce pot da.

Stați mereu în rugăciune, caci ea este pe pământ,
Legatura ce unește, fiul cu-al Său Tată sfânt.
Amin