Apele dar și pământul

Apele dar și pământul,
Toate Tu doar le-ai creat,
Soarele l-ai pus pe ceruri,
Norii Tu i-ai așezat.

Ai făcut să curgă ploaia,
Florile le ocrotești,
Chiar și fiarele Isuse,
Tu ești Cel ce le hrănești.

Cu un răsărit de soare,
Faci o minunată zi,
Ce-i de Tine-ascultătoare,
Până seara va veni.

Dar și noaptea ți se-nchină,
Preaiubite Dumnezeu,
Stelele și luna plină,
Toate-ascultă glasul Tău.

Vântul flutură pădurea,
Căci i-ai poruncit de sus,
Chiar și timpul te ascultă,
Ție-ți este el supus.

Doamne cât de minunată,
E lucrarea ce-ai făcut,
Cerurile și pământul,
Nicicând alta n-au văzut.

Ciripit de păsărele,
Se aud mereu cântând,
Înfrumusețat de Tine,
Este-ntreg acest pământ.

Planul Tău de mântuire,
Auzit este mereu,
Prin cuvânt... prin harul care,
E văzut azi Dumnezeu.
~&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&~

O cât e de minunată,
Cercetarea cea de sus,
Este-n mâna Ta ea toată,
Pentru cel ce e supus.

Pentru cel ce pe-a Ta urmă,
Merge el mereu cântând,
Pentru cel care îți cântă,
În furtuni... bătăi de vânt.

Tu ești floarea vieții Doamne,
Cât de minunat Tu ești,
Peste tot și peste toate,
Numai Tu împărățești.

Ale Tale sunt Isuse,
Tot aici ce ai creat,
Nimenea nu e ca Tine,
Doar Tu ești un Împărat.
Amin