APEL CĂTRE (UNII) POETI CRESTINI

Motto: "Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă..."(2Cor. 13.5a).

Când doresc o poezie şi-mi deschid calculatorul,
Regăsesc atunci pe unii ce-şi slăvesc Mântuitorul.
Inima pe loc îmi cântă, ca-ntr-un spirit grandios,
Ei aştern cuvinte-n versuri să-L înalţe pe Cristos.
Dintre-aceştia, la-mpărţeală, n-au primit talanţi prea mulţi,
Dar când Duhul îi inspiră, i-o plăcere să-i asculţi.
Când reciţi o poezie ce-o semneaz-aceşti poeţi,
Vezi cum inimi se dezgheaţă, chiar de-i ger şi mulţi nămeţi.
O, ce bună poezie! O, ce-aport mai dă-n lucrare,
Când prin ea aduce, Domnul, o profundă cercetare.

Alţii, dimpotrivă, au talent şi simţ estetic,
Dar mesajul ce-l transmit va rămâne doar poetic.
Prin limbajul lor transmis, pun în rimă foc străin,
Dovedind că-nvăţătura, n-are-n ea mesaj Divin.
Ei îşi etalează scrisul doar prin actul de cultură,
Minimalizând, adesea, multe texte din Scriptură.
Căci privind a lor poeme cu nimic nu te zidesc,
Fiind chiar păcat de timpul, ce prin strofe-l irosesc!
Chiar de nu ai simţ artistic la compus să dai năvală,
Vei vedea c-a lor poeme, sună ca o oală goală.

Dat fiind acestea spuse, aş mai face-o analiză,
Povestindu-vă, cum unii, parcă sunt băgaţi în priză!
Frate! Ei compun la poezii de o largă cantitate,
Renunţând de multe ori la o bună calitate.
Nu contează cum sunt scrise făr-a fi şi redactate,
Pentru ei să fie "acolo" puse-n versuri agramate.
Îi şi vezi cum îşi perindă, stihuri multe ca pe bandă,
Înşelându-se, că-I dau, Tatălui, din cer ofrandă.

Haideţi, scumpi poeţi creştini, sus pe Domnul, înălţaţi,
Iar citind aceste versuri să nu fiţi descurajaţi!.
Poezia noastră fie de o largă calitate,
Fiindcă Domnul nu ne cere un morman de cantitate.
Mai ales când şi talanţii ni s-au dat mai limitat,
Noi putem să-I dăm ofrandă, lui Isus ce ne-a iertat.
Şi aşa cu reverenţă noi pe El să-L implorăm,
Să ne dea prin Duhul Sfânt, un puls, nou să-L lăudăm.
Amin.