Apăsat de întristare

Azi adesea ești în viață, apăsat de-o întristare,
Spui că sufletu-ți inundă, o durere-atât de mare,
În ascuns plângi tu adesea, crezi că nimeni n-a văzut,
Inima plină de lacrimi, glasul de durere mut.

Aparent spui că ești bine, tu în tine gemi mereu,
Dar Acel ce îți aude, geamatul... e Dumnezeu,
El a auzit din ceruri, astăzi și suspinul tău,
Ce-l ascunzi în răsuflarea, ce-o respiri atât de greu.

Pe-un nisip întins ți-e astăzi, sufletul slăbănogit,
Gândul tău pe după stele, caută un infinit,
Ochii plini de multe lacrimi, caută o mângâiere,
Gura ta doar îndurare, Celui sfânt astăzi îi cere.

Căci durerea ce cuprinde, în ascuns ființa ta,
E prea mare, ea te face să suspini în vreme grea,
Dar ecou suspinul are, până-n cer e auzit,
De Acel ce pentru tine, vine... are de-ți vorbit.

Și îți spune... drag copile, și tu ești copilul Meu,
Eu sunt Cel ce-a ta durere o cunosc... știu că ți-e greu,
Dar vre-o dată Eu pe tine, singur nu te voi lăsa,
Cum pe dealul din Golgota te-am purtat... te voi purta.

Eu te voi purta și astăzi, pe-al tău drum în al Meu gând,
Tu a nimănui vre-o dată, nu vei fi pe-acest pământ,
Te-am ales ca moștenirea, care Eu am pregătit,
Să o moștenești copile... când pe cruce am murit.

Inima ți-e-ndurerată, uneori atât de tare,
Ea se zbate, când durerea sau un dor o arde tare,
Dar să știi, Eu sunt Acela care toate le-am oprit,
Altfel dorul și durerea, astăzi te-ar fi nimicit.

Tu în capul cel de oase, vreau să stai în fața Mea,
Să lucrezi doar pentru Mine, în însărcinarea ta,
Din puterea Mea Eu ție, vreau putere să îți dau,
Mădularele să-ți fie, în puteri... nu cum erau.

Asta-ți spune astăzi Domnul, care vrea să îți aline,
Sufletul strâns în durerea, care naște doar suspine,
Inima acum deschide, vindecare să îți dea,
Cel ce-ți spune că iubește-atât de mult ființa ta.