Apă vie

Apa vie se născuse, pe un deal în suferință,
Ce a fost săpată-n palme, pentru orișice ființă,
Doua mii de ani trecură, curge făr-a se opri,
Chiar și astăzi mai dă viață, poate inimi răcori.

Poate sa elibereze, e putere vie-n ea,
Vindecare să aducă, tuturora ar putea,
Este apa ce adapă, inimi ce au însetat,
Are-n ea iubirea care, mântuire poate da.

Dintr-o stâncă neclintită, curge făr-a se opri,
Celui obosit... odihnă, poate-aduce zi de zi,
Poate ca să-nvioreze, bucurie este-n ea,
E cuvântul ce aduce, vreme bună-n vreme rea.

E cuvântul ce ridică, tot ce cade la pământ,
E cuvântul ce aduce, soarele de după vânt,
Apa vie e cuvântul, în scriptură ce-i lăsat,
E salvarea celor care, cred în el cu-adevărat.

Poate ca să mute munții, ploaia poate a opri,
Căci în el este putere, naște roua-n zori de zi,
Când rostit este din ceruri, poate marea despica,
E putere, e putere-n sângele ce se vărsa.

Pe o cruce blestemată, când în cuie îl băteau,
Sângele care sub spinii, fruntea ce îi străpungeau,
Poate lanțurile morții, să le rupă el îndat,
Căci e sânge sfânt... e viață, sânge sfânt de Împărat.

Jos la crucea suferinței, de el parte poate-avea,
Cine crede-n jertfa care, El pe Golgot-aducea,
Când lăsa în urmă slava, ca să vină pe pământ,
Fiul Omului... Hristosul, ca să-ncheie-un legământ.

El e poartă către ceruri, doar prin El putem avea,
Biruință, veșnicia, toată-Mpărăția Sa,
El e Alfa, e Omega, soarele din răsărit,
Ce vre-o dată nu apune, este El un infinit.
Amin