Apa clipocind...

Apa clipocind...

Apa clipocind,
Lovită de mal,
Adusă de un vânt
Plăcut, pe un fundal
De ciripit de păsări
Ce-s cocoţate-n pomi,
Zburând prin crengi şi raze,
Simţi cum te trec fiori
Plăcuţi, de-o armonie
Perfectă ce te-mbie
Să stai şi să notezi
În timp ce te bronzezi.
Să-nchizi ale tale pleoape,
Te laşi culcat pe spate,
Pe iarbă-n luna mai.
Nimic să faci... să stai.
Să mulţumeşti în gând
Aproape murmurând.
Să stai, să meditezi
Şi să te delectezi.
Să simţi cum te-ncălzeşte
Soarele, şi-ţi zâmbeşte
Şi faţa şi lăuntrul
De tot ce dăruieşte,
Revarsă din tumultul
De binecuvântare,
De viaţă dădătoare.
Acel ce este-n totul
Prezent, Atotputernic,
E Domnul, Creatorul;
A fost şi va fi veşnic.
O bucurie-n suflet
Îţi dă când eşti trudit,
Să fie Dumnezeul
În veci de veci slăvit!
Abia aştept să văd
Promisiunea mare,
Să merg pe străzi de aur,
Să cânt noua cântare.
Ducându-mă cu gândul
La tot ce am simţit,
Se-aude ditr-o dată:
"Piu, piu! Cip, cip! Cirip!"
Cu toate impreună,
Putut-a a mă trezi.
Caci adormisem dusă
Pe mal la pescuit.