AMINTIRE

AMINTIRE

Era o zi de dulce primăvară,
Pocneau pe ramuri muguri de cireşi,
Zburdau copii în voie pe afară,
Creşteau pe câmp porumbii tot mai deşi.

Zoreau flămânde turme spre păşune,
Vuiau prelung tălăngi şi plâns de miei;
Purtaţi de dorul ţării lor străbune
Treceau cocori de-atâta soare grei.

Curgea la vale printre pietre râul,
Doineau pe dealuri blânde ciocârlii,
Ţăranul harnic se-ncingea cu brâul
Poverile să-şi poarte pe câmpii.

Cum robotea furnica pe cărare
Prindea şi gâza viaţă în trifoi.
Curcanii mândri nu-ncăpeau sub soare,
Luptau cocoşi, cu penele vâlvoi.
*
Era o zi de sfântă primăvară
Când Tu, Isuse drag, m-ai întâlnit
Şi mi-ai luat din piept a mea povară
Făcându-mă senin şi fericit.

Nu pot să uit vreodată întâlnirea
Când sub un cer albastru, fără nori,
Tu mi-ai turnat în inimă iubirea
Şi pacea negrăitelor splendori.

Mi-ai pus picioarele pe stânca vieţii.
Lumina Ta mi-a dat un zâmbet nou
Să-Ţi fiu cu tot elanul tinereţii
În lumea de-azi al dragostei ecou.

Purtând pe umeri crucea suferinţei
Eu Te ador, Isuse, Miel divin!
Păşesc mereu pe calea biruinţei
Când Duhul Sfânt mi-i ajutor deplin.

Şi-astfel trăiesc, prin har, o viaţă nouă.
Şi tot la Tine vin când Îţi greşesc,
Predat, în rugi, cu mâinile-amândouă,
Să-Ţi spun plângând: Isuse, Te iubesc!