Amărăciunea sufletului

Amărăciunea sufletului,


Nu este zi ân care,eu zăresc lumina zilei,
Lacrimile să nu-mi curgă pe obraz,
Atunci când greul şi amărăciunea trudei,
Sâ nu distrugă din puţinul ce a mai rămas.

E ântuneric tot mai mult ân jurul meu,
Dar strig,ca să m-audă bunul Dumnezeu,
Căci lovesc furnuni după furtuni mereu,
Ele lovesc ân suflet,dar şi ân rugăciuni.

La Tine-alerg ,o Tată bun şi sfânt,
In Tine-mi pun oricând speranţa,
Căci rana care azi inima mi-a frânt,
Doar Tu poţi vindeca,că Tu eşti viaţa.

Intinde-ţi azi braţul Tău de apărare,
Şi scota-mă din greul ce mă-nconjoară,
Tu fă-mi lumină pe calea de salvare,
Şi nu lăsa vrăşmaşul, ca să mă doboare.

Prin mângâiera Ta,simţit-am o căldură,
Ce-mi dă putere de jos să mă ridic,
Spunându-mi,că ân lume nu-s singură,
Să cred,să ascult,să lupt şi-o să ânving.

Aşa după ândemnul Tată-lui cel sfânt,
M-am ridicat,şi-ndată crucea am zărit,
Iar sângele ce-i mai curcea,ma- ântărit,
Să trec prin valea plângerii de El păzit.

Eu n-am cuvinte,ca să-Ţi mulţumesc,
Cât de puternic şi de bun Tu eşti,
Căci Tu Samariteanul,de mine n-ai uitat,
Şi pacea Ta ,ân inimă de grabă mi-ai dat.

Pacea Domnului,dorim ân noi ca să rîmână,
Cuvântul sfânt pe veci să nu-l uităm,
Prin El,dragostea ân noi să se adune,
Cu foc şi legământ laude să-I ânălţăm !

Amin,Amin!