Amânarea pocăinței

,,Mâine mă voi pocăi,,
Se râdea un om în glumă
Nu voia a se grăbi
A inta în sfânta turmă

Își vedea de traiul său
Și-n plăcerile trupești
Ignora pe Dumnezeu
A Lui Pâine, ai Lui pești

Avea slavă, avea bani
Toată lumea la picioare
Îi gonea pe cei sărmani
Când îi cereau de mâncare

Și de multe ori minciuna
Îi purta câștiguri false
Nu știa că a Lui Mână
Înspre dânsul se-ndreptase

Nedreptatea îl purta
Pe altarele străine
Nevăzând că viața sa
Se preface în ruine

Într-o zi sa-mbolnăvit
De o boală fără leac
Doctorul blând i-a vorbit
,,Nu mai pot nimic să-ți fac,,

A umblat prin multe țări
Căutându-și vindecare
Doar deșarte alergări
Moarte-al aștepta în zare

Dar sa întâmplat minunea
Dumnezeu-la-nștiințat
,,Mâne, nu va mai fi pâine
Și nici pește de mâncat

Lasă totul, vino la Mine
Doar Eu sunt Acel, ce poate
A te scoate din ruine
Vindecat să fii de moarte,,

Și-a adus aminte-atunci
Cum râdea de Dumnezeu
Și a Lui sfinte porunci
Nu erau pe placul său

A îngenunchiat plângând
Și a spus,,Domne mă iartă
Fiul Tău doar răstignit
L-am știut în a mea viață

Și de vrei, ca să mă vindeci
Iatămă-s în Fața Ta
E corect, ca să mă spinteci
Facă-se azi voia Ta.

Amin!