Am vrut să aflu doar iubirea

Să aflu iubirea, atât eu în viață pe drumul spre Tine Isuse am vrut,
Să gust din al vieții mireasmă divină, ce eu până astăzi nu am cunoscut.

Am vrut ca fiorii cei plini de căldură, trezire să-mi fie în zorii de zi,
Să-mi fie lumina venită în bezna, ce-ncearcă întruna ea a mă orbi.

Am vrut ca puterea ce vine din Tine, s-o am eu pe cale atunci cand mi-e greu,
Să pot ca să lupt cu puterea străină, cu șoaptele morții ce strigă mereu.

Să pot eu răzbate pustiul ce-apare, adesea pe calea ce eu o răzbat,
Să pot să rămân mi-am dorit în picioare, atunci când în jurul meu cei tari tot cad.

Să fiu în durere mereu cu un zâmbet, ce-alină durerea eu mult mi-am dorit,
O vreme mai lungă în colțuri ascunse, pe el cautându-l eu nu l-am găsit.

În grea suferință prezentă în viață, am vrut bucuria în ea s-o găsesc,
Să spun printre lacrimi acele cuvinte, dorite de mine... să spun... te iubesc.

Atât eu am vrut, doar iubirea divină, s-o am, s-o cunosc, eu în ea să rămân,
Departe de totul ce astăzi se luptă, să cad... mai departe de tot ce-i păgân.

Am vrut ca privirea din ochii mei Doamne, să nu se ascundă de Tine vre-o dat,
N-am vrut să se-aplece în grea uscăciune, am vrut să m-adăp din izvorul curat.

Această dorință luată-i de vânturi, e dusă pierdută pe-un drum cunoscut,
De cei ce sunt singuri în nopți prelungite, ce-și au ei privirea în gol în trecut.

Spălată-i de valul ce astăzi în față, cu teamă... cu ură el s-a ridicat,
E cel ce-mi îneacă dorința, dar valul... iubirea s-o-nece nu poate vre-o dat.

Nu poate s-o stingă, nu poate s-o șteargă, nu poate nici vântul s-o ducă în vânt,
Căci nu-i o iubire ce-i doar o dorință, ea este o parte din Cel ce e sfânt.

Nu poate amarul adus ce-i de viață, să-i dea el iubirii vre-un gust ce-i a lui,
Iubirea e unsă cu mierea divina, un gust ce e dulce... el nu-i amărui.

Pe ea să o aflu am vrut eu în viață, și ce mi-am dorit, eu în ea am aflat,
E dragostea care mi-a dat din nou viață, bătaie în piept ea îmi dă ne-ncetat.

Pe ea am găsit-o căci Cel ce-i iubire, e Cel ce pe mine atunci m-a găsit,
În jur când erau peste tot doar ruine, ce mie-mi spuneau că eu sunt un pierdut.