Am vrut...

Am vrut. . .


Am vrut voios în lupte sângerânde
Să-nalț paharul izbăvirilor spre cer
Cu mâinile-mi sărace şi plăpânde
Dar am sfârşit plângând într-un ungher.

Am vrut în beznă să-mi înalţ altarul
S-aduc pe el în lupte, jertfe mari
Setos fiind de dragostea şi harul
Ce mi-au adus la viaţă ochii mei neclari.

Am vrut să văd câtă iubire am în mine
Şi-am pus-o în balanţa lui Hristos
Dar vai, mi se umpluse faţa de ruşine
Căci talerul iubirii nu rămase jos. . .

Am vrut să ştiu mai mult dumnezeirea
Şi mi s-a dat atât cât am căutat
Când s-a atins de mine nemurirea
Era de mine ani lumină depărtat.

Am vrut să fiu aproape de sfinţire
La uşa ei, aproape am ajuns
Când s-o deschid, cuprins de amuțire,
Din întuneric, suliţi m-au străpuns.

Mi-au spus că, calea într-acolo-aşa e
Cu căzături şi ridicări la nesfârşit
Că important e cum ai început pe cale
Dar important e cum ai isprăvit. . .