Am venit la pocăință

Am venit la pocăință, dintr-o lume rea... murdară,
Să-ntâlnesc ce niciodată, nu am întâlnit afară,
Am venit chemat pe nume, de un glas ce-a răsunat,
A fost glasul care viața, într-o clipă mi-a schimbat.

Marturii de la amvoane, multe eu am auzit,
Și l-am întrebat pe Domnul, eu de ce n-am întâlnit,
Unitatea despre care se vorbește-atât de mult,
Ce a fost între creștinii, ce-au rămas doar un trecut.

Aud cum se povestește la trecut lucrarea Ta,
Căci Isuse... doritorii... nu mai sunt de a lucra,
În însărcinări mai grele, caci veni în adunare,
Lumea... și trăirea este... grea pentru eliberare.

Cântăreți, misionarii, orchestranții astăzi sunt,
O întreagă adunare, ooo... Isuse pe pământ,
Nu-și dorește nimeni darul, duhul rău de a mustra,
Căci cu hainele la modă nu îl poate-a alunga.

Nici nu iese el în față, ca să fie mult văzut,
Cu un dar d-eliberare, glasul lui nu-i cunoscut,
Astăzi mulți doresc să mustre, omul... și nu duhul rău,
Unde sunt azi lucrătorii, Doamne vreau să-i văd și eu.

Despre trup aud întruna, că ar trebui să fim,
Dar el trebuie să aibă, și picioare... să pășim,
Doar cu mâini noi niciodată, trupul Tău nu putem fi,
Ca-n lucrarea Ta Isuse, să putem azi propăși.

Să mai lași te rog dorință, de-a lucra-n ogorul Tău,
După voia Ta Isuse, și în lupta cu cel rău,
Să pornim cu îndrăzneală, să-mplinim lucrarea Ta,
Să fim toți un trup în toate, ca să poți Tu a lucra.