Am trecut prin valea morții

Am trecut prin valea morții,
Dar cu Dumnezeu de mână,
Căci vedeam în față zarea,
Ce îndată o să vină.

Am trecut sub ploi de pietre,
Dar în loc nu am oprit,
Scut mi-a fost făgăduința,
Domnului cel preaiubit.

Am trecut prin ape tulburi,
Dar o clipă nu am fost,
Înghițit de-adâncu-i mare,
Căci mi-e viața cu folos.

Am o țintă, este cerul,
Înspre el eu azi grăbesc,
Lumea-n gheara-i nu mă prinde,
Slobod zbor căci eu iubesc.

Am trecut prin suferință,
Alinat de Dumnezeu,
Era ea atât de mare,
Dar o clipă n-a fost greu.

Căci încrederea primită,
Prin Cuvântul lui cel sfânt,
Mi-e tărie, mi-e putere,
Nu mă clatină vre-un vânt.

Am trecut prin greul vieții,
Pe un braț biruitor,
Căci m-am adăpat în viață,
Din a cerului izvor.

Mi-a dat viață când străinii,
Să mă stingă își doreau,
Mi-a fost scut când de pe margini,
Pietre multe aruncau.

Am trecut prin vremea vieții,
Uneori puțin mai greu,
Dar cu mine-ntotdeauna,
A fost unul... Dumnezeu.

Va rămâne pân-la capăt,
Căci El mi-a făgăduit,
Pe oriunde eu aș trece,
Nu voi fi un părăsit.
Amin