Am strâns!...

Am strâns! ...

Am strâns în bătătura, largă,
Staule întregi de vite, .
Cotețe cu porci, grămadă
Cu mâini bătătorite,

N-a fost om în acest sat,
Să nu-și scoată pălăria,
Și capul aplecat,
Că-mi știe hărnicia,

Vițele cu struguri mari
Apleacă în vie pari,
Recolta n-am unde-o pune,
Că-s doar, buți pline cu prune! ,

Turmele mari de măgari,
Rag încât, răsună satul
Ca mine pe-acest meleag,
Mai de vază nu e altul,

Îmi stă vinu-n butoaie
Strâns de mai mulți ani de zile,
Robii-mi, spinarea-ndoaie
La hambarele mărite,

În preajmă turme multe
Oi, capre, strig, nemulse,
Când slugile, de treburi
N-au timp să le asculte,

Degeaba mulți se roagă,
Să-i nalți, cum mai nălțat
Că-n astă lume largă,
Rămân cel mai bogat,

N-am timp să-mi văd nepoții,
Sau rude-n pragul morții,
Pomenile trei zile țin
Cu fripturi, rachiu și vin,

Nici n-am timp, să mă gândesc
Că și eu mă prăpădesc,
Rămâne, de mine-un nume
Și o scurtă rugăciune! ...

Pentru tot ce-am, strâns aici
Case, ziduri, bogăție
Mușuroaie de furnici
Le iau locul cu furie,

Și tot ceea ce-am făcut
Cu palme bătătorite,
Rămân doar, moloz și lut
Când voi merge-n veșnicie...

Numele-mi nemuritor
E de râsul tuturor,
Care nu-și scot pălăria
Să salute năsălia... ,

Nume de om rău, rămâne
Și hainele, de pe mine
Blestemat de sat Stăpâne,
Că n-am făcut, cuiva, vre-un bine...

Lângă groap-adânc săpată
Dăinuie-o cruce de piatră,
Și un muc de lumânare
Înmuiat de tot de soare,

Sufletul nemiluit,
E-n țărâna din mormânt
De-aveam grijă de orfani,
Trăiam cu Cristos, veșnicia

El n-a acceptat, sărmani
Să-și ridice pălăria,
L-am sfidat pe Dumnezeu! ...
Cu-a mea mândrie, negândită

Acum lângă Duhul Rău
Am o viață chinuită! ! ! ...
Să nu strângeți bogății,
Că veți arde veșnicii! ...

Blându Ioan