Am strâns...

Am strâns...

Am strâns în bătătura largă
Staule întregi de vite
Cotețe cu porci grămadă
Cu mâini bătătorite

N-a fost om în acest sat
Să nu-și scoată pălăria
Și capul aplecat
Că-mi știe hărnicia,

Vițele cu struguri mari
Apleacă în vie pari
Recolta n-am unde-o pune
Că-s doar buți pline cu prune

Turmele mari de măgari
Rag încât răsună satul
Ca mine pe-acest meleag
Mai de vază nu e altul

Îmi stă vinu-n butoaie
Strâns de mai mulți ani de zile
Robii-mi spinarea-ndoaie
La hambarele mărite

În preajmă turme multe
Oi, capre, strig, nemulse
Când slugile de treburi
N-au timp să le asculte,

Degeaba mulți se roagă
Să-i nalți cum mai nălțat
Că-n astă lume largă
Rămân cel mai bogat

N-am timp să-mi văd nepoții
Sau rude-n pragul morții
Pomenile trei zile țin
Cu fripturi, rachiu și vin

Nici n-am timp să mă gândesc
Că și eu mă prăpădesc
Rămâne de mine-un nume
Și o scurtă rugăciune! ...

Pentru tot ce-am strâns aici
Case, ziduri, bogăție
Mușuroaie de furnici
Le iau locul cu furie

Și tot ceea ce-am făcut
Cu palme bătătorite
Rămân doar moloz și lut
Când voi merge-n veșnicie

Numele-mi nemuritor
E de râsul tuturor
Care nu-și scot pălăria
Să salute năsălia...

Nume de om rău rămâne
Și hainele de pe mine
Blestemat de sat Stăpâne
Că n-am făcut cuiva vre-un bine

Lângă groap-adânc săpată
Dăinuie-o cruce de piatră
Și un muc de lumânare
Înmuiat de tot de soare

Sufletul nemiluit
E-n țărâna din mormânt
De-aveam grijă de orfani
Trăiam cu Cristos veșnicia

El n-a acceptat sărmani
Să-și ridice pălăria
L-am sfidat pe Dumnezeu
Cu-a mea mândrie negândită

Acum lângă Duhul Rău
Am o viață chinuită! ! ! ...
Să nu strângeți bogății
Că veți arde veșnicii! ...

Blându Ioan
24.05. 2026.