Am pornit pe-un drum

Am pornit pe-un drum pe care, am crezut la început,
Că doar flori sunt pe carare, dar m-a înșelat prea mult.

Am pășit cu îndrăzneală, pe-al meu Domn ținând de mână,
Cum își duce-ntotdeauna, un Păstor mielul la stână.

Am intrat cu bucurie, într-o turmă minunată,
Ce e astăzi păstorită, de a lor și al meu Tată.

Ne hrăneam toți împreună, și urmam toți glasul sfânt,
Care-a răsunat și-atuncea, dar și-acu pe-acest pământ.

Frumos a fost începutul, dar cu timpul am văzut,
Cum eram acei din turmă, urmăriți mereu de-un lup.

Dar când m-am uitat mai bine, peste tot ei se vedeau,
Printre miei, printre oițe, și mereu le încolțeau.

Îmbrăcați în piei de oaie, repede-i deosebeam,
După mersul pe cărare, sau de vorbă când stăteam.

Caci un glas ce-i de oiță, este blând și luminat,
Nu aduce frică... teamă, ca a lupului urlat.

Ei sunt cei care întruna, vor ca noi să ne oprim,
Lanul plin de mana sfântă, ei ne-mping să-l ocolim.

Să nu fim plini de putere, piei de oi să îmbrăcăm,
Să nu ascultăm Păstorul ci pe ei să-i ascultăm.

Tu Păstorule din ceruri, azi te strigă turma Ta,
Fă al Tău glas să răsune, el poate ai alunga.

Scoate lupii azi din turmă, lasă turma Ta curată,
Căci în ceruri lângă Tată, doar așa e așteptată.

Lasă-n ea doar mielușeii, și oițele pe cale,
Fără lupii ce-i înșfacă, să-i ducă în gură-n vale.

Doar la glasul Tău ei lupii, turma o vor părăsi,
Și cu Tine noi pe cale, astăzi Doamne v-om păși.