Am plecat la grădiniță

Am plecat la grădiniță
Să-mi aduc copiii-acasă,
Și mă-ntâmpină-n portiță
Doamna Silvia bucuroasă.
Ea era educatoare,
Și-azi fusese o zi mare;
Ceea ce i s-a-ntâmplat
N-o să uite vreodat˝
Și-așa entuziasmată,
Îmi spuse povestea toată:
Cum un copil s-a pierdut
Și era ca dispărut.
Peste tot l-au căutat,
Nicăieri nu l-au aflat.
În toate cămările,
clasele, holurile,
Și în curte și-n grădină...
Îl stiga... nici gând să vină.
Doamna era speriată,
Transpirată, roșie toată,
Copiii, toți după ea,
Ca bobocii cu rața...
Au ieșit în drumul mare,
La poartă cu supărare;
Responsabilă era,
Nici telefon nu avea.
Se uită în stânga-n-dreapta,
Nu știa ce-o aștepta...
Trei frați spuseră de-odată:
¨Hai să ne rugăm la poartă! ¨
Mâinile-au împreunat,
Ochișorii au închis,
Așa simplu s-au rugat
Că-au primit răspuns ca-n vis.
Dumnezeu i-a ascultat
Și spre copil i-a-ndreptat.
Gata, știu, sub pod, la gârlă!
Spuse-un frățior, și fugi...
Toți se-ndreptă într-acolo,
Nerăbdători, curioși...
Coborând ușor la vale,
Dar grăbiți-n același timp,
Auzeau un plâns a jale
Dar tăcut, mai mult suspin.
L-am găsit! Ce bucurie!
L-am găsit! Săreau în sus
Toți copiii-acolo-n vale,
În brațele lor l-au strâns.
¨Ce-ai făcut? De ce-ai plecat?
Tare ne-am îngrijorat! ¨
Spuse doamna Silvia.
Și suav îl mângâia.
¨Mi-e dor de a mea mămică,
Vreau numai la ea acasă.
Dar ea se duce la muncă,
La grădiniță mă lasă. ¨
¨Tu de unde ai știut?
Că aici Costin se află? ¨
Pe acela dintre frați
Educatoarea-ntrebă.
¨Mi-a veni așa... în minte,
De la Dumnezeu, un gând. ¨
Și își vedea mai departe,
Copilul de drum, mergând.
Eu ca om m-am bucurat
Că așa s-a terminat.
Totul s-a-ncheiat cu bine,
Dar ceva-mi spunea în mine:
Copiii te-au copiat?
Te-au văzut că te-ai rugat?
Au aflat că dacă-ai plâns
în rugă-ai primit răspuns?
De unde au învățat?
De, pe Domnul L-au chemat? ,
Să le vină-n ajutor?
Nu, de la televizor!
Doamne, sunt primele roade!
Care parcă le culeg.
Mi-am spus atunci: ¨Deci se poate!
Un copil zicând: te-aleg! ¨
Poate tu ești un om mare
Și încă te rușinezi
De colegi și de prieteni,
Să le-arăți în cine crezi.
Hai să fim ca cei trei frați!
Sinceri, simplu să venim
Să-L chemăm neînfricați,
Să putem să biruim!