Am nădejde-ntotdeauna

Am nădejde-n orice vreme, care-n viață va veni,
Înfiat sunt Eu de Domnul, nicicând nu-mi va părăsi,
Inima ce astăzi bate, zi de zi pentru Isus,
Cel care a mea privire, azi a ridicat-o-n sus.

Am nădejde-n toi de noapte, și în zilele ce vin,
Căci El azi e lângă mine, simt fiorul cel divin,
El îmi dă acea credință, că eu singur nu voi fi,
În acele lupte care iute se vor înteți.

Am nădejde că Stăpânul, vieții ce i-am dăruit,
Este Cel ce nu îmi lasă sufletul pe drum zdrobit,
E prezent și-n valul mării, ce nu lasă eu la mal,
Să ajung, când își ridică, marea val azi după val.

Am nădejde-n visul care, îl visez eu zi de zi,
Că e visul ce odată, negreșit se va-mplini,
Știu că este viu chiar dacă, este el numai un vis,
Eu în el zbor azi spre ceruri, spre acasă... Paradis.

Am nădejde-n întristare, bucurie îmi va fi,
Dumnezeu... că-n întristare, gândul meu la El va fi,
Voi găsi mereu și pace, adăpost de-oi căuta,
Doar sub aripa întinsă, din iubire-asupra mea.

Am nădejde-n suferință, în necaz nădejde am,
Căci eu nu mai sunt în viață, singur cum cândva eram,
Sunt un fiu astăzi de Rege, grija-mi poartă El mereu,
Nu e viță omenească, El e unul... Dumnezeu.

Este Cel care în toate, eu să pierd nădejdea mea,
Nici-o vreme sau o clipă, sau vre-un timp nu va lăsa,
Căci în mine arde-ntruna, o dorință și un dor,
Să-l slujesc până în clipa, când va coborâ pe nor.

Am nădejde... acea clipă, în curând ea va sosi,
Ne vom înălța la ceruri, toate-aici se vor sfârși,
Și nădejdea mea e vie, zi de zi în viața mea,
De la Domnul am primit-o, El e viu mereu în ea.