Am învățat

Am învățat că nu există

Am învățat că nu există profesioniști în viață în nici-un domeniu.
În alergările zilnice și nocturne spre perfecțiune, am călcat prin bălțile dezamăgirii. Credeam în mine, în puterea mea, în sinele meu perfect și sănătos înrădăcinat în impresiile mele. Cu aplauze zgomotoase urcam pe înălțimile minții crezând că voi cuceri universul cu profesionalism și perfecțiune.
Însă... atunci când pornești spre divinități, este cineva care îți deschide drumul, dar mai este cineva care nu are putere de a-l închide dar tot încearcă să te devieze ca să mergi rătăcit, paralel cu acelaș drum dar cu un alt sfârșit
Am învățat că încrederea în sine, în puterea ta, în eul tău, este o prelungire a modelării ființei tale de către Dumnezeu.
Până la urmă zdrobește chiar de ești un fierbeton diferit.
Dumnezeu m-a lăsat să mă conving singură de traiectoria greșită dar mult dorită de mine, de pe pământ către cer.
Imaginația mea era mai ușoară dar departe de planul Lui.
Chiar dacă adeseori mi s-a cerut de oameni să fiu perfectă, Dumnezeu nu mi-a cerut, El m-a făcut să înțeleg că am nevoie de o schimbare.
Când Dumnezeu reușește să te convingă nu mai este nevoie de nimic.
Când Dumnezeu te lasă să te lovești singur, te vei păzi și a doua oară.
Sunt un om cu principii, am dorințe de a fi perfect, dar Dumnezeu nu asta a vrut de la mine. El a vrut ca să învăț limbajul ceresc, să îi aud glasul și să am o relație personală cu El, nu prin oameni.
Încrederea în oameni și a le arăta lor că ești perfect, este cea mai mare greșeală pe care o poate face un om, dar... nici să le spui celor lipsiți de încredere... slăbiciunile tale, vor avea o nouă țintă.
Perfecțiunea spirituală este meseria celor fățarnici. Omul simplu greșește pentru că mereu trăiește clipe noi, vremuri necunoscute, zile neplănuite.
Când treci printr-o astfel de transformare, îi vei putea înțelege pe ceilalți ce vor dar nu pot.
Și atunci vei sta la dispoziția lui Dumnezeu pentru ei.