Am întâlnit iubirea

Am întâlnit iubirea,
În mare suferință,
În cântul cel de jale,
Dar și în neputință,
Mi-a vindecat durerea,
Mi-a dat aripi să zbor,
În inimă-mi săpase,
Al dragostei izvor.

Pe-o cale mai îngustă,
Cu-o vale ce urca,
Am întâlnit iubirea,
Pe culme mă ducea,
Acolo unde-odată,
Batjocorit-a fost,
Să-mi fie astăzi mie,
În toate... adăpost.

Am întâlnit iubirea,
Adâncul când răcnea,
Ca el să mă răpună,
Vre-o dată nu-l lăsa,
Nici astăzi ea nu-l lasă,
Căci o valoare sunt,
Plătea odată prețul,
Tăcută suspinând.

Prin nopțile de strajă,
Ea lângă mine-a stat,
Când oboseam... iubirea,
Mereu doar a vegheat,
Să pot eu răsăritul,
În zori să îl zăresc,
Și urma ce-a lăsat-o,
Pe ea doar să pășesc.

M-a pus pe-o mână sfântă,
Spre cer să pot zbura,
Mi-a dat iubirea aripi,
Să pot a mă-nălța,
De frânte sunt de norii,
Ce-adesea-i întâlnesc,
Ea-mi este vindecare,
Ce mult eu o iubesc.

E dragostea ce-ntruna,
În viaț-am căutat,
Doar pe o urmă albă,
Iubirea am aflat,
Ea mi-a deschis o cale,
Pe care am un vis,
S-ajug în cer... acasă,
S-ajung în Paradis.

E dragostea divină,
Pe cruce ce stătea,
Să pot să-i simt fiorul,
Și dulcele din ea,
Să pot privi spre Țara,
În care-om locui,
O-ntreagă veșnicie,
În care va domni.

Îmi este desfătare,
Când drumul e prea greu,
Îmi este bucurie,
Când întristat sunt eu,
Pe ea am întâlnit-o,
Ce fericit eu sunt,
O port mereu în mine,
În inimă și-n gând.
Amin