Am găsit un prieten bun

Am găsit un prieten
El era un firicel de gând în inima mea,
Ca o sămânță de muștar
Ce încolțea și creștea
În dragostea-I fără hotar
Și mă îndemna, ca un prieten bun,
Să mă las copleșit de iubire,
Să mă supun...
Gând ce a prins rădăcină
În pământul inimii mele,
Se ridica în sufletul meu ca o tulpină,
De-mi umplea mintea cu soare, cu lumină...
Era ca o șoaptă tăcută
Ce abia o auzi,
Ca un susur subțire și blând...
Îl auzeam cântând din când în când...
Mă trezeam diminețile murmurând
Și eu împreună cu El...
Despre slava-I din cer,
Cuprinsă și de sufletul meu efemer...
Dar, ca din întâmplare,
Am căzut în uitare,
Parcă L-aș fi pierdut.
Am început a-L căuta din nou cu disperare.
Plecase de la mine oare?
Îl căutasem în toate colțurile,
În toate gândurile și dorințele mele,
În toate visele mele de viitor.
Mă apucase un dor...
L-am căutat printre prietenii mei
Și în toate umblările mele,
Dar El nu era în niciuna din ele...
De ce nu-I mai auzeam șoapta cea blândă?
De ce simțeam atâta osândă?
*
Dar când L-am regăsit,
El era tot acolo, în inima mea,
Se ruga pentru ea,
Să nu-mi pierd nădejdea,
Mijlocea pentru credința mea.
Am găsit un prieten bun
Ce mă îndeamnă să mă las copleșită de iubire,
Să mă supun...