Am fost un rătăcit în viață

Am fost un rătăcit în viață,
Adeseori eu rataceam,
Pe drumurile încurcate,
Când nu știam cine eram,
Când nopțile-mi erau doar zile,
Cu lacrimi când eu mă hrăneam,
Tu-ai hotărât să vii la mine,
În clipa când mă înecam.

Am fost străin în astă lume,
De cei din jur am fost lăsat,
Pierdut în lumea de durere,
În suferință scufundat,
Atunci când valea mă cuprinse,
Ducându-mă în loc pustiu,
Tu-ai hotărât să vii la mine,
În viață singur să nu fiu.

Cu sufletul plin de-ntristare,
Am fost pe drumul ce-am pornit,
De multe ori clipele-amare,
Al meu suflet l-au otrăvit,
Să fie stins în gura morții,
Dar Tu din ceruri l-ai văzut,
Și-ai hotărât să vii la mine,
Ca să îmi dai un început.

Am răsuflat doar cu suspine,
Când eu nimic nu-nțelegeam,
Când toți spuneau că eu sunt bine,
Dar lacrimile nu putem,
Să le opresc... și-atunci suspinul,
El norii grei i-a străbătut,
Tu-ai hotărât să vii la mine,
Să-mi vindeci sufletu-abătut.

Doar aplecat eram pe cale,
Ooo... Doamne-n stări atât de grele,
Ce i-au adus doar deznădejde,
Pe drum Isus ființei mele,
O teamă că se pierde-n noapte,
Acele stări ei i-au adus,
Tu-ai hotărât să vii la mine,
Când mi-ai văzut teama de sus.

Am fost un praf al vieții mele,
Luat de vânt mereu purtat,
Am fost ființa înecată,
Într-o orbire de păcat,
Am fost un pai uscat de vremuri,
Printre acele spice verzi,
Dar Tu ai hotărât Isuse,
Ca să cobori să mă salvezi.

Am fost ce nu mai vreau eu astăzi,
Ca să mai fiu în viața mea,
Căci drumurile cunoscute,
Mi-au dus ființa-n vreme grea,
Când eu vroiam să se oprească,
Tot zbuciumul ce s-a pornit,
Tu-ai hotărât să vii la mine,
În viață să fiu izbăvit.

Am fost cine nu sunt eu astăzi,
Căci mila Ta în dreptul meu,
Ți-ai arătat-o când în viață,
Mi-ai spus că sunt pe-un drum ce eu,
Mă-nedrept spre locul de pieire,
În moartea vesnică mi-ai spus,
Și-atunci ai hotărât Tu mie,
Să îmi ridici privirea-n sus.

N-aș vrea ca să mai fiu vre-o dată,
Nici aplecat, nici praf în vânt,
Nici Doamne-acea amărăciune,
Ce m-a lăsat mereu flămând,
N-aș vrea s-o gust, căci are gustul,
Atât de-amar, ca de pelin,
Aș vrea să gust doar bucuria,
De care m-ai făcut Tu plin.

Aș vrea ca să rămân acuma,
Doar după voia Ta mereu,
Aș vrea vazduhul să cunoască,
Ca nu mai sunt cine-am fost eu,
Că nu mai sunt pierdut în lume,
Că singur astăzi nu mai sunt,
Căci Domnu-a hotărât El mie,
Să-mi dea un nume... un nume sfânt.

Prin vremurile grele astăzi,
De voi mai trece, de vor mai fi,
Acel nume, mereu, întruna,
De tot ce-i rău mă va păzi,
Căci este-un nume cu putere,
Nicicând nu poate fi învins,
E-un nume care mi-a dat viață,
Atunci când eu credeam că-s stins.