Am fost un copil ce mereu rătăcea

Am fost un copil ce mereu rătăcea,
Prin lumea durerii aprinse,
//Dar Domnul din cer a văzut rana mea,
Din slavă El mâna-și întinse. //

Am fost un pierdut doar pe străzi ce-s pustii,
Ce lumea duce-n rătăcire,
//Dar Domnu-a văzut singurătatea mea,
Și a coborât cu iubire. //

Am fost un orbit de păcatul murdar,
Ce îmi aducea doar osândă,
//Dar Cel ce mi-e Domn, mi-a dat lumina Sa,
Să pot ca să-i văd fața blândă. //

De când îl cunosc niciodat nu aș vrea,
Să mai fiu în lumea pierzării,
//Căci El mi-a dat iertare prin jertfa Sa,
O clipă nu mă dă uitării. //

Cu El să rămân vreau până la sfârșit,
Căci vreau să mă-nalț în vecie,
//Unde va fi cânt și mereu bucurii,
Căci în ceruri e veselie. //