Am auzit la ușa inimii cum bate

Am auzit la ușa inimii cum bate,
Când doar singurătatea ea era,
Acea care-și făcuse loc de cinste,
În inimă spunând că e a sa.

Bătea acea bătaie-atât de tare,
Ca eu să o aud ea a dorit,
Dar inima de-o grea singurătate,
Era purtată-n timpul împietrit.

Bătea la ușă fără încetare,
Ca eu s-aud dorea bătaia ei,
Să mă ridic spre ea nu-aveam putere,
Căci umeri-i simțeam atât de grei.

Să mă ridic eu nu puteam căci mie,
Acea singurătate-mi aducea,
O mare deznădejde, necredință,
Că vine l-a mea ușă cineva.

Dar ea nu s-a oprit acea bătaie,
Și-atunci încet eu mâna mi-am întins,
Și ușa inimii ce era-nchisă,
Bătăii ce bătea eu i-am deschis.

De dincolo de ușă se zărise,
O rază ce încet doar ea intra,
În inima-ntristată și închisă,
Sub ea așa frumos se lumina.

Am început să simt a ei căldură,
Ce inima-mi umplea încetișor,
Ea mie îmi dăduse chiar și aripi,
Cu raza împreună ca să zbor.

M-a dus să văd eu lucruri nevăzute,
M-a scos din locul rece și pustiu,
În care m-arunca singurătatea,
În vremea cea din noapte-n ceas târziu.

Și-ncet această rază sclipitoare,
În inimă fiori îmi aducea,
Ce ei necunoscuți erau de mine,
Dar ei ființa mea o cunoștea.

Pe nume ma striga chiar și fiorul,
Ce inima-n iubire învelea,
Pe nume mă striga și cel de milă,
Vre-o dată care jos nu mă lăsa.

Și cel de bunatate-ntotdeauna,
Pe buze avea numele ce-aveam,
Era așa frumos ce se-ntâmplase,
Era așa frumos că-i cunoșteam.

Și iute alergam să-nchid eu ușa,
Să plece nu vroiam din viața mea,
Dar mie-acea bătaie îmi vorbise,
S-o las căci mulți fiori vor a intra.

De când eu i-am deschis nu mai am teamă,
Și-acea singurătate a muțit,
Mi-e inima doar plină-ntotdeauna,
Și eu mă simt de-atunci doar fericit.

De-auzi și tu la ușă că azi bate,
Deschide să cunoști ce e frumos,
La ușa inimilor ce sunt triste,
Nu bate-altcineva... decât Hristos.

Doar El e raza care va pătrunde,
Să-ți umple a ta inimă îndat,
Cu dragoste, cu milă, doar deschide,
Se va-ntâmpla ce mi s-a întâmplat.

Regrete n-o să ai căci este mare,
Iubirea care tu o vei simți,
Și-n viața pe pământ tu niciodată,
Să știi că singur nu poți a mai fi.