Am auzit cândva odată

Am auzit cândva odată,
Un om el mie-mi tot spunea,
Că sus în cer avem un Tată,
Dar vorba lui... ea mă mira,
Nu-nțelegeam ce tot îmi spune,
Și ascultare nu-i dădeam,
Credeam că nu se simte bine,
Căci ce-mi spunea... eu nu-l credeam.

El îmi spunea mereu... întruna,
Că El e și vindecător,
Că îi învie într-o clipă,
Chear și pe cei care ei mor,
Că poate vântul să-l oprească,
Și marea-n dou-a despărțit,
Eu îl priveam gândind întruna,
Ooo... bietul om, e rătăcit.

Dar într-o zi pe drumul vieții,
Aflându-mă la o răscruce,
Când nu știam pe care drum,
Eu să pornesc pentru-a mă duce,
Căci îmi doream cu o ardoare,
Eu fericirea s-o găsesc,
Că-n viață nu vroaiam întruna,
Doar printre lacrimi să privesc.

M-am așezat cu o dorință,
Ca viața să ia un sfârșit,
Căci drumurile suferinței,
În viață greu m-au obosit,
Vroiam în ele să-mi sfârșească,
Călătoria pe pământ,
Vroiam să nu mai fiu pe lume,
Era el singurul meu gând.

Și tot plângându-mă întruna,
Ceva pe mine m-a atins,
Eu nu știam ce se-ntâmplase,
Dar dintr-o dată n-am mai plâns,
Acea atingere ușoară,
Ea nu-mi era o cunoscută,
Era străină-n a mea viață,
De mine nu era crezută.

Tot stând întins eu pe pământul,
Ce așternut mi-a devenit,
Cu ochi-nchiși pierdut în viață,
O voce eu am auzit,
Ce m-a strigat pe al meu nume,
Cum mă striga o auzeam,
Dar să-mi ridic a mea privire,
Putere eu nu mai aveam.

Ea tot spunea... --, , tu doar ascultă,
Nu trebuie să mă privești,
Puterea de-a deschide ochii,
Eu ți-o voi da, o s-o primești,
Aș vrea doar să m-asculți acuma,
Eu am venit doar să-ți vorbesc,
Căci sufletul și-a ta ființă,
Aș vrea să știi cât o iubesc.

Aș vrea să știi cine-ți vorbește,
Și cine astăzi te-a atins,
Aș vrea să știi cine-i Acela,
Ce astăzi te-a oprit din plâns,
Aș vrea să știi tu adevărul,
Care nicicând nu l-ai crezut,
Să mă cunoști aș vrea tu astăzi,
Tu ești al Meu... un fiu pierdut.

Eu sunt Acel ce-i vindecare,
Pentru acei ce sunt bolnavi,
Eu sunt acea eliberare,
Pentru-a păcatului ce-s sclavi,
Și pentru morți sunt înviere,
Eu într-o clipă îi învii,
Și astăzi vreau ca printre-aceia,
Și tu copile ca să fii.

Te-aștept de-o mult prea lungă vreme,
Și încă te-aș fi așteptat,
Dar ți-am văzut a ta dorință,
Din viață tu să fii plecat,
Și am venit să-ți spun Eu ție,
Copile viața-i de la Mine,
De vrei să pleci din ea acuma,
Unde tu mergi, nu-ți va fi bine.

Și vreau ca să-ți mai spun Eu ție,
Că astăzi tu l-ai cunoscut,
Pe-al tău Părinte ce-i ceresc,
Ce te-a iubit de la-nceput,
Ridică-ncet astăzi privirea,
Căci Eu putere îți voi da,
Și astăzi tu copile dragă,
Puterea Mea o vei vedea".

Tot ascultând eu vocea care,
Ea mie-ntruna mi-a vorbit,
În inimă eu o căldură,
Fără durere am simțit,
Ea îmi dădea acea putere,
De care vocea tot mi-a spus,
Și-am auzit încă odată,
"RIDICATE EU SUS ISUS".

M-am ridicat într-o clipită,
De parcă eu nu am avut,
O viață grea de suferință,
Ce-n ea mereu am cunoscut,
Și-am înțeles ce se-ntâmplase,
De Domnu-am fost eliberat,
Cu vindecarea cea divina,
Pe loc am fost eu vindecat.

Aș vrea ca celor ce ascultă,
Povestea vieții mele trista,
Eu să le spun... El este viu,
Cu-adevărat Domnul există,
Cum mi-a dat mie vindecare,
Și lor El poate să le-o dea,
Cum am văzut a Sa putere,
Și ei sunt cei ce-o pot vedea.

Ieșiți din suferința vieții,
Ieșiți voi astăzi la lumină,
Unde-i lumina cea din ceruri,
Acolo Domnul o să vină,
Nu fiti doar triști, căci bucuria,
De voi nu e departe-acum,
Gustați din bucuria vie,
Ea vă dă viață azi pe drum.