Am ales să gust iubirea

Am ales să gust iubirea, să m-adăp dintr-un izvor,
Inima care îmi umple, de un mare... mare dor,
Ce mă duce după norii, care stau deasupra mea,
Am ales... căci niciodată, să mă-oprească n-ar putea.

Am ales să calc pe calea, ce sfârșește doar în cer,
Am lăsat în urmă viața, celor ce se sting... ce pier,
Merg pe drumul care are un sfârșit doar glorios,
Căci la capăt mă așteaptă, a mea dragoste... Hristos.

Am ales o hrană sfântă, care azi m-a înviat,
Ea îmi este doar cuvântul care-i viu și-adevărat,
Am ales... căci sunt de Tatăl, fiu ales din mii și mii,
Să am parte de salvarea celor sfinți și veșnic vii.

Am ales neprihănirea, haina albă fără pată,
Ca să văd acea lumină, de pe urma cea lăsată,
De Acel pe care astăzi, să-l urmez eu am ales,
Căci din uscăciunea lumii, s-a-ndurat și m-a cules.

Am ales să port un nume, dăruit de Dumnezeu,
Care m-a făcut pe mine, un moștenitor al Său,
Moștenesc o-Mpărăție, nu în vrednicia mea,
Ci în marea bunătate, care este doar a Sa.

Am ales azi suferința, care m-a apropiat,
De al meu iubit Părinte, El îmi este Împărat,
Mi-a dat bucurii alese, mântuire El mi-a dat,
Mă închin și pentru toate, Lui îi spun fii lăudat.

Am ales un drum cu-o cruce, și tăcut spre culme-o duc,
Dar eu singur niciodată, pe un deal abrupt n-o urc,
Am ales și umilința, căci pe Domnul îl iubesc,
Am ales pe drumul vieții, pentru El doar să trăiesc.