Altoirea

Fiul meu,în pocăință,
Trebuie să rodești mereu,
Dar să știi că ești mlădiță,
Rădăcina-i Dumnezeu.

Tu erai măslin sălbatic.
De vrei să fi altoit,
Schimbă-ți viața toată grabnic,
Ca să fi tu curățit.

Chiar de doare curățirea,
Este spre folosul tău!
Se va face altoirea
Prin credința-n Dumnezeu.

Curățirea de păcate
Și de tot ce e firesc.
Lasă tu relele toate,
Căci in iad ele sfârșesc.

Cine-i altoit in Domnul,
Nicicând nu păcătuiește.
El rămâne-oricând statornic,
Neclintit,în crez sporește.

Fără vină și prihană
Tu să te înfățișezi.
În sfințire,a ta haină
Și curată s-o păstrezi!

Pe această temelie,
Să rămâi tot neclintit,
În credință, părtășie,
Roade bune,însutit.

Evanghelia e Calea.
De la ea să nu te-abați,
Adevărul și nădejdea
Și viața pentru frați.

Domnul nu-i părtinitor.
Inima ți-a curățit,
Prin credință,iubitor
Și prin har te-a mântuit.

Chiar de-ai fost măslin sălbatic,
Nestatornic și firesc,
Împotriva firii tale,
Domnu-ți spune; -Te-altoiesc!

Ramurile-au fost tăiate
Pentru necredință,dar
Altele-au fost altoite
Ca să fi părtaș prin har.

Nu te îngâmfa că, dacă,
N-a fost cruțat Israel,
Domnul poate ca să facă
Și cu tine tot la fel.

Teme-te azi și privește
La acei care-au căzut,
Cu asprime-i pedepsește
Pe cei care n-au crezut.


Domnu-i aspru cu acei ce
De la har ei au picat.
De nu rămâi lângă cruce ,
Poți să fi și tu tăiat.

Uită-te la bunătatea
Și credincioșia Sa.
O,rămâi sub ocrotirea
Jertfei de la Golgota .

Domnu-i bun,te mântuiește
Dacă-n El te-ai încrezut.
Vino și te pocăiește!
Te iubește-atât de mult!

Domnului îi mulțumește,
Dacă tu ai suferit.
Spune-I:Tu mă curățește,
Numai să fiu altoit!”