Altarele

Altarele

Pasesc cu tristete, tacut si timpul ma invaluie mut,
Ascult astept si strabat pe cale un tel de urmat.
Peste margini vad inimi rapuse, lasate cu toate-n tacere,
Suflarea lor a fost oprita,fara de impotrivire.

Spre cer ridicate au fost,o clipa sunt marile fapte,
Cei ce trecut-au prin foc si au ramas cu haine curate,
Ei pot ca sa spuna acum, mi-am sfarsit alergarea,
In urma las zbucium si fum, in fata vad stralucirea.

Altare lasat-au si case si tot, sa schimbe destinul acuma nu pot,
Si linistiti stau si asteapta sa vina, Isus sa le deie cereasca cununa.
Ei au incetat sa existe, dar n-au plecat cum au fost,
Schimbati intr-o clipa in altii, stiu ca vor fi cu Cristos.

Altarul acel care o data, trebuia ca sa fie purtat,
De sfintii cu haine curate, in fata sa fie carat.
Altarul ce vatra o are din pietre strabune si tari,
Ramane acelasi prin veacuri, neclintit in luptele mari.

De vine o zi de trezire pentru un om pacatos,
Atunci la altar de soseste, o jertfa sa aduca prinos.
De vine cu jertfe placute primite vor fi bucuros.
In sfanta lucrare facuta, de preoti pe-altarul de jos.

Altarele, Cel ce le vede, e Vegheatorul preasfant,
Sunt iarasi tacute murdare si fetele stau la pamant.
Altarele, oare ce-i asta? o voce din cer azi strabate,
De ce nu e jertfa adusa si lemne nu sunt adunate?

-Altarele tale o Doamne, iata ca sunt neglijate,
Nici o jertfa nu-i adusa, nici o inima curata.
E oare uitata durerea? e marea-ncercarii trecuta,
De ce nu-i pe culmi ridicata si jertfa nu e aratata?

Altarele Tale Isuse, pe rand Tu le ceri sa apara,
Zidite prin mare urgie si focul sa fie cu para,
Sa fie preoti pusi pe culme si-n trambite jertfa sa urce,
Altarele, vai fara altare, unde jertfa se duce.?

De jos pe cale paseste incercat si cu greu ridicind,
Un popor cu jertfa pe culme si credinta pusa la rand.
E mare-nmultime dorinta sa ajunga mai sus spre altar,
Pietrile vad si speranta ii face sa uite de amar.

Deci greu tot mai greu de purtati,totusi sa nu dati inapoi,
Si sa va aduceti cu ravna, jertfa pe altarele noi.
Si de stricate sunt astazi si in case altarele nu-s,
Un semn de-ntrebare strabate- cum stai cand vezi ce ai adus?

Tu strange in juru-ti pe altii, cei dragi si din tine legati,
Apoi sa se inalte altare,in ruga cu toti sa intrati.
Caci asta-i o poarta spre ceruri, altarul e usa de jos,
Si striga de sus Salvatorul-ALTARELE unde s-au dus?

Ah unde-i credinta din ele? si jertfa aproape ca nu-i,
Domnul asteapta de mult, sa te vada ca lemne tu pui.
C-apoi va cerne cu foc chiar jertfa o mistuie, totul,
Placut va fi iarasi altarul, sfant va fi atuncia si locul.

Dar jertfa sa fie adusa din rodul care-i dintai,
Far de cusur conceputa,cu grija pe lemne s-o pui.
Asa zice Domnul sa fie, asa fost-au toate o data.
Pe altarele Tale o Doamne, jertfa va fi ridicata.

EPILOG; Luptati, sa va fie viata,o jertfa pe altarul de jos,
Sa va lase si focul pe lemne, de ati adus aici bucuros.
E MARE PUTEREA DIVINA, de vezi focul cum te cuprinde,
Sa ti pe altar totdeauna o jertfa cand pleci orisiunde.

Caci doar acolo in casa in care altaru-i curat,
Acolo el Domnul se lasa sa fie de toti aratat.

Amin