Alergăm grăbiți prin vreme

Alergăm grăbiți prin vreme
După un colț de påine,
La pas cu lumea car' se teme
De ziua cea de mâine. .

Ne-am ancorat parcă prea mult
De-acest pământ bătrân
Și uităm că drumul este scurt,
Că toate aici rămân...

Ne temem și de umbre,
De glasuri ce-nspăimântă,
Că-n vremurile bune
Nici cerul nu ne încântă.

Mereu cu fruntea aplecată,
Cu ochii în țărână,
Uităm că al nostru Tată
Ne ține strâns de mână.

Privim cu groază mare
La urletul de leu,
Uităm că ultimul cuvânt îl are,
Al nostru mare Dumnezeu!

Dacă nu dorești izvorul
Acum în vremi de libertate,
Dacă nu-ți umpli ulciorul
Cu undelemn cât se mai poate,

Dacă stai în nepăsare
Alergând după năluci,
În ceasul greu de încercare
N-ai să știi unde s-apuci...

Adâncește-te-n Cuvânt,
Stai mai mult lângă altar.
Pune preț pe tot ce-i sfânt,
Pe-acest timp măreț de har!

Prețuiește-ți camarazii,
Nu-i răni în drum spre cer,
Ca să nu-ți roșească obrajii
Când vei da ochii cu El...

Acel ce te-a înscris la oaste
Și-a dat viața pentru toți.
El vrea milă și dreptate,
Să iubești ca El, căci poți.

Ajung vorbele de-ocară
Ce le aruncă filistenii,
Haideți să ne iubim, fecioare,
Măcar acum la apusul vremii!

Omenirea e împărțită,
Pe pământ domnește ura,
Parcă ar vrea să ne înghită
Măcar noi, să fim toți una.

Căci puterea stă-n unire. .
Fără ea, cădea-vom pradă,
Și-om culege amăgire,
Dup' o viață de paradă.

Doamne, dă-ne Tu putere
Să rămânem în picioare,
Toți uniți cum ni se cere
Pân' la al trâmbiței strigare

Și niciunul din cei dragi
Să nu rămånă în lume jos,
Vrem la Tine să-i atragi
Când vei reveni Hristos!

Alergarea pe pămånt
S-o sfârșim în pocăință,
Plini de Duhul Tău cel Sfånt,
Pe genunchi în odăițe.

Până răsuna-va goarna,
Ne ajută să fim gata,
Să strigăm cu toții "OSANA!",
Vino Doamne, MARANATA! !