Alerg pe calea mântuirii

Alerg pe calea mântuirii,
Să-l întâlnesc vreau pe Isus,
Grăbit pe aripa iubirii,
Alerg mereu tăcut... supus,
Cu ochii poroniți în sus.

Chiar dacă apele-s șuvoaie,
Eu să opresc dorit nu sunt,
Dorința mi-e mereu vioaie,
Alerg să întâlnesc un Sfânt,
Ce-l port în inimă și-n gând.

Când soarele pe cer răsare,
Mi-e gândul către El în zbor,
Doresc o zi de sărbătoare,
Cu Mirele venind pe nor,
Ce mare dor, ce mare dor.

Chiar dacă plânsul mi-e de jale,
Și întristarea mi-e mereu,
Un drum ce trece doar prin vale,
Eu tot mă-ndrept spre Domnul meu,
Iubind nu simt cât mi-e de greu.

Chiar de voi trece prin cuptoare,
Un dor în flăcări mi-e aprins,
De Țara dincolo de soare,
Spre care sunt de neînvins,
De dragoste eu sunt cuprins.

Un singur vis îmi stă în față,
Alerg spre împlinirea sa,
E singurul ce-l am în viață,
M-asteaptă-n vis iubirea mea,
Unde odihnă voi avea.
Amin