Alerg mereu la Dumnezeu

Alerg mereu la Dumnezeu
autor. Diana G. U

Alerg mereu la Dumnezeu,
Ca să îi spun necazul meu,
El varsă ploaie pe pământ,
Aduce și bătăi de vânt,
Izvoare sapă în pustiu,
Lumină albă-n ceas târziu,
Mi-aduce ca să pot mereu,
Înainta în timpul greu.

Alerg prin vânt, furtuni și ploi,
În urma las dureri, nevoi,
Căci fericirea am găsit,
De har sunt azi îndrăgostit,
Mi-aduce bucurii în dar,
Nu stă-ntre noi nici-un hotar,
Căci vine dintr-un Domn ce-i sfânt,
Stăpân în cer și pe pământ.

Pe ape tulburi când pășesc,
Spre valul lor eu nu privesc,
De mână țin un Dumnezeu,
Pe urma Sa eu merg mereu,
Uscat vre-o dată eu nu sunt,
Căci mă hrănește-al Său cuvânt,
Din ape vii sunt adăpat,
Dintr-un izvor ce-i nesecat.

Sub stele, lună-adeseori,
Mă lupt cu umbrele de nori,
Ce zid ridică-n fața mea,
Ca să opresc în vremea grea,
Dar eu privesc spre răsărit,
Doresc la capăt infinit,
Fără de lacrimi și dureri,
E cel ce-i dincolo de zări.

S-ajungă rugăciunea mea,
E tot ce vreau' naintea Sa,
Și strig mereu, vre-o dat nu tac,
Să fiu doresc eu ascultat,
Din întuneric, din adânc,
Privesc spre El, mă-nchin, îi cânt,
Spre mine să priveasc-aș vrea,
Să simt vreau mângâierea Sa.
Amin