Alerg mereu

Alerg mereu... mereu alerg, spre zările senine,
Căci îmi doresc, mult îmi doresc, să te-ntâlnesc pe Tine,
Să te privesc în ochi aș vrea, e marea mea dorință,
Eu știu că poți să o-mplinești, la Tine-i cu putință.

Alerg mereu... și nu privesc, trecutul ce rămâne,
În urma mea plin de dureri, dar plin și de suspine,
Să îl mai am eu nu aș vrea, o clipă-n a mea viață,
Căci este cel ce mi-a adus, doar lacrimi reci pe față.

Alerg mereu... pe urma Sa, Să fiu n-aș vrea pe-o cale,
A celor rătăciți ce sunt, ce nu văd nici-o zare,
Privirea doar o alipesc, spre bolta-nseninată,
Căci știu... El vine în curând, dar nu ca altă dată.

Alerg mereu... eu doar alerg, chiar și în vis de noapte,
Și-n el eu mult azi îmi doresc sa fiu mult mai aproape,
De stele... luna de pe cer, ce-aduc nopții lumină,
De-a lor lumină eu mereu, am inima-n nopți plină.

Alerg mereu... nu îmi opresc, vre-o dată alergarea,
Trec munții astăzi alergând, dar trec grăbit și marea,
O clipă eu nu mă opresc, alerg fără-ncetare,
Spre ziua mult ce o aștept, de mare sărbătoare.

Grăbită este fapta mea, și pasul meu pe cale,
Grăbită inima mi-e azi, ca să iubească-n vale,
Eu mă grăbesc, căci vreau s-ajung, acolo-n fericire,
Ce veșnic pot ca să o am, ea este-n nemurire.