Alelei

( Cântec pentru Zidul Plângerii )

Alelei, Zidule 'nalt!
De văitat m-am tot văitat,
Şi de plâns te-am plâns mereu,
Ştie Bunul Dumnezeu.
Vestigiu falnic şi drept,
Zid măreţ şi înţelept,
Dor îmi e de vatra ta,
Cum mi-e dor de maica mea.
Vreau să-ţi stau iarăşi la poale,
Să-ţi plâng cu lacrimi amare,
Pietrele-ţi arse şi smulse,
Pietre sfinte, pietre rare
Sfărâmate în picioare
De copite încropite,
De Crucifix oblojite.
Alelei, Zidule 'nalt!
Mult popor ai adunat
De la Est şi de la Vest,
Plâns e plânsu' nostru-ntreg,
Fără zarvă-n lumea mare,
Însă strâns cu mic cu mare,
Doar la tine sub zăvoare.
Sub zăvoare de oţel,
Că ne-a fost plânsul un ţel,
Sub zăvoare de aramă
Că ne-a curs plânsul pe rană.
Zidule, zidule 'nalt!
Lasă-mă la umbra ta,
Că nimica n-oi muta,
Făr' de numa-o petricea,
Să-mi anin fruntea de ea,
Să-mi alin durererile,
Să-mi gonesc 'tristările,
Să-mi sporesc cântările,
Şi toate isprăvile,
Care-au fost şi vor mai fi,
Când Mesia va veni,
Călare pe-un măgăruş,
Blând, smerit ca un mieluş.
Iar tu Zidule al meu
Vei întineri mereu,
Piatra Vie-n Templul Său.

( Bucureşti, Decembrie-2011; din volumul "Paşi printre pietrele Sionului")