Aleargă iubito spre zarea albastră

Aleargă iubito spre zarea albastră, la capătul zilei în zori de apus,
Te-așteaptă un Mire ce-ndată coboară, în haina de Rege... El este Isus.

Tu fii mereu dulce, plăcută în toate, în tine plăcerea s-o poată găsi,
Mereu fii curată, frumoasă iubito, cum și tu ai vrea al tău Mire a fi.

Pășește pământul, privind înainte, a Ta El privire, s-o vadă ar vrea,
Să fie ea blândă, să fie duioasă, s-o poată iubi Cel ce te v-a-nălța.

Să-ți pună cununa cu pietrele scumpe, iubito pe fruntea ce s-a aplecat,
Atunci când la cruce, o jertfă prea mare, El doar pentru tine iubito-a lăsat.

Tu zboară pe aripi ce nu-ating pământul, să nu te cuprindă ceva neplăcut,
Pe buze să ai tu mereu doar iubirea, cântarea ei astăzi să-ți fie un scut.

Îmbie-ți tu haina-n mirosul ce poate, doar dragostea vie s-o aibă mereu,
Să lași un miros doar plăcut tu în urmă, și-n față să-ți fie doar Mirele tău.

Aleargă spre brațele ce stau întinse, de mijloc ar vrea te prindă acum,
Să poți ca să treci și de ape ce-s tulburi, de munții ce-apar să te-oprească din drum.

El azi te ridică deasupra de valuri, iubită frumoasă, așa să rămâi,
Aleasă de ceruri în ultima clipă, spre slăvi infinite-nălțată să fii.

Nu da înapoi nici-un pas nici privirea, tu doar înainte mereu să privești,
Și urcă pe aripi spre ceruri ce zboară, și-n zbor tu iubito să nu obosești.

Căci tu ești mireasa ce-i mult așteptată, să-și pună ea pasul pe străzi aurii,
Aleargă iubito tu zboară mireasă, vre-o dată în urmă tu să nu rămâi.