Alb și negru...

Alb și negru...


Înțelepciunea Ta, e necuprinsă
Și omul, îl iubești, cu-o dragoste aprinsă! ! ...
Și totuși mai sunt unii, Doamne, Ce Te neagă
Când făurit-ai toată lumea, asta-ntreagă...

Cerurile, Tu, le-ai creat
Ca și pământul,
La ele, Tată, ați lucrat
Tu și Cuvântul.

Când toate, le-ai creat,
DOAMNE, atât de fine
Nimic din tot, ce s-a lucrat
Nu a fost, Iisuse, fără Tine.

Tu și Tatăl, unul sunteți,
Unul, având, pe Celălalt, în Sine
Cu Duhul una, ne arătați
CE-I RĂU ȘI CE E BINE.

Dar, chiar dacă noi avem
Toată iubirea, Ta,
Călcâiul contra, ridicăm
Puternic Yehova.

Ne vezi, așa de-nghesuiți,
La minte și la trup
Și de păcate-acoperiți
Sfidându-Te în grup! ! ...

Și conștienți, de mari greșeli
Ce gust le dă Satan,
El ne distrage, cu momeli
Daruri, ego, sau ban...

Se-arată ochiului uman,
Ca înger de lumină,
Ne duce spre ruină,
În foc viu, de catran! ! ...

Dar Te milostivești și-așa,
De om a Ta făptură
De ne-ai trimis, pe Cineva
S-alegi, aur, din zgură.

Să verse, Sângele Său scump
Și inocența Sa,
Și-al său preacinstit, Doamne trup,
Pe necredința mea...

Mă scoți din focul, legendar
De care eu știam,
M-ai curățit și mi-ai dat har
Și nu un vot de blam.

Mă luminezi, să înțeleg
De unde mă întorci,
Șă mă refaci, un om întreg
Și rănile îmi storci.

Asta, pentru un singur om,
Deci cât pentru o lume! ? ? ...
De-ai părăsit, mărețul Tron
Ca să ne dai, un nume.

Moldovan Pavel
08.06. 2023.
A L B A