Al meu prieten

Al meu prieten,

Al meu prieten, în întreaga viață,
Ai fost și ești Tu, minunat Isus,
Că n-a fost nimeni să șteargă a mea față
De-atâtea lacrimi ce din ochi au curs.

Că dinainte să Te cunosc pe Tine,
Tu mă vedeai și mă vegheai,
Și chiar ’nainte de-a mă naște,
Tu viitorul mi-l croiai.

Deși știai c-am să renunț la Tine,
Tu niciodată nu m-ai părăsit,
Ai Tăi ochi mereu priveau spre mine
Când de păcate am fost mereu robit.

Tu ai venit în lume pentru mine,
Să mori, să fii bătut și umilit,
Nu ai privit la Tine, drag Isuse,
Ci Te-ai lăsat pe-o cruce răstignit.

Deși puteai să nimicești poporul,
Tu pân’ la capăt Te-ai smerit,
Deși puteai doar să alegi ușorul,
Tu pân’ la capăt Te-ai jertfit.

Nu Te-ai oprit, Isuse, acolo,
Ci-ai înviat și-apoi Te-ai înălțat,
Și nu m-ai dat, Isuse-ncolo,
Tu vasul meu l-ai curățat.

Nu sunt cuvinte să poată a descrie
A Ta iubire ce la Golgota-i arătat,
Nu sunt poeți să poată a descrie
Cum Tu pe mine m-ai răscumpărat.

Din praf și zeci de mii de cioburi, îți mulțumesc că m-ai cules,
Și pentru a Ta împărăție, Tu m-ai făcut un vas ales.
Mi-e dor de clipa revederii, să-Ți cad la piept cu dor nespus,
Să uit acolo de chin și de durere, să fiu pe veci cu Tine, drag Isus.