Ai venit în astă lume

Ai venit în astă lume, când în iesle te-ai născut,
Să ne-aduci Tu mântuire, să ne-aduci un început.

Ai lăsat în urmă slava, Doamne... nu pentr-un crăciun,
Ai lăsat-o din iubire, ca să devenim noi... buni.

Ai veni cu strălucire, să vedem lumina Ta,
Însă astăzi sărbătoarea, nașterii. . nu este-a Ta.

Este ea o îmbuibare, e cu multe pregătiri,
Fără post și rugăciune, cum au fost ai Tăi martiri.

E cu multe beculețe, e cu înfrumusețări,
Este împărțită astăzi, pocăința pe cărări.

Pentru unii e mai largă, pentru alții mai îngustă,
Unii merg prin suferință, alții sar ca o lăcustă.

Pentru unii e mai lungă, pentru alții e mai scurtă,
Pentru unii mai ușoară, pentru alții e doar luptă.

Pentru unii e frumoasă, alții plâng mereu pe ea,
Căci pe calea pocăinței, lupta este tot mai grea.

Doamne azi e sărbătoare, însă mulți sărbătoresc,
După cum se face-n lume, obiceiul pământesc.

Stau cu mese-mbelșugate, alții sunt înfometați,
Căci așa sunt vremuri astăzi, cei săraci sunt cei uitați.

De ai vrea să faci Tu Doamne, o trezire... fă acum,
Ca să nu se piardă nimeni, la un capăt ce-i de drum.

Să-nțeleagă fiecare, astăzi ce sărbătorim,
Nu craciunul ci venirea, Ta... ca noi să nu murim.
Amin