Ai milă, Dumnezeul meu...

AI MILĂ, DUMNEZEUL MEU!
11.04.2010 (2 Samuel 11:1-17)

Când David şi-a golit simţirea
Şi prin păcate se plimba,
Satana i-a strunit privirea
Şi-n preacurvie-l umilea.
Ca piatra ce loveşte apa,
Minciuna-n cercuri a crescut
Iar David, prins în pofta firii,
În criminal s-a prefăcut.
Şi moartea i-a umbrit gândirea
În uneltiri l-a zămislit
Dar Dumnezeu-Atotputernic
Păcatul i l-a biruit.
Prin moarte, moartea a plătit-o
În Judecata Celui Sfânt
Ce-a dat pedeapsa şi-a-mpătrit-o
Proorocită prin Cuvânt.
Cutremurat sunt azi de David
Ce crunt păcatul l-a plătit
Şi mă gândesc, umil, la mine
La patimi ce am pătimit…
Sunt poftele ce-mi dau târcoale
Şi duhuri rele din trecut,
Sunt lene, silă, delăsare
Şi depărtarea de Scripturi…
Ai milă, azi, de mine, Doamne,
Ascunde-mă de ceasul-rău,
Păzeşte-mă de nepăsare,
Păstrează-mă în Harul Tău!
Adu-mă pe genunchi la Cruce
Şi curăţeşte-mă, ISUS!
Coboară peste mine Duhul
Cel Sfânt, al Tatălui de Sus!
Şi mă smereşte, Doamne Sfinte,
În slava şi iubirea Ta,
Ţinteşte-n mine pocăinţa
Şi ţine-mă pe Calea Ta!
Dă-mi Doamne biruinţă-n fapte,
Şi dă-mi credinţa din bătrâni,
Transformă-mi viaţa-n bunătate
Şi în iubirea de creştini! AMIN.