Ah cât mi-e de dor de Tine

Ah cât mi-e de dor de Tine
autor. Diana G. U

Ah cât mi-e de dor de Tine, s-aud răsuflarea Ta, ce-mi dă liniștea din seară, să mă odihnesc în ea, să-mi aprindă mai mult dorul, este ea un foc aprins, focul gurii Tale Doamne, ce nu poate a fi stins.
Mă topește o dorință, de-a atinge fața Ta, să rămân o veșnicie, alipită doar de ea, să mi se-mplinească visul, când în doi vom locui, nimeni n-o să ne despartă, căci noi un-atunci vom fi.
Cât de-amar îmi este plânsul, ce-l alini cu urma Ta, întâlnesc pe ea fiorul ce mă poate alina, nu m-abat din calea noastră, singur nu mă lași pe ea, o iubire doar fierbinte, înfășoară viața mea.
Vremea care ne desparte, este-un gol ce ne-a unit, nu las nimenea să-l umple, el mă face fericit, plin de așteptări divine, mă conduce el mereu, golul plin ce-i doar de Tine, unde ești Tu Domnul meu.
Ah cât mi-e de dor de Tine, ca să uit de suferinți, numai în a Ta prezență, simt cum Tu doar mă alinți, numai lângă Tine Doamne, pot mireasă eu a fi, numai in a Ta iubire, pot ca steaua străluci.
Toate cele ce-s dorite, de-al meu suflet ce-i grăbit, vreau să fie fără margini, cum e Doamne-un infinit, fără mal aș vrea iubirea, ca să mă înec în ea, Tu străpunge vremea care, stă-ntre noi... dă-mi mâna Ta.
Să mă ei ca pe o floare, ce-o miroși... mireasma mea, să te-nvioreze Doamne, să mă placi eu mult aș vrea, să mă porți la piept Isuse, inima să ți-o aud, să îmi răcorească dorul, ca și umbra unui dud.
Să mai treacă multă vreme, doritoare eu nu sunt, căci e grea și vremea scurtă, Doamne pe acest pământ, vino mai în grabă... ia-mă, ca să nu-mi mai fie dor, care astăzi îmi dă aripi, ca să am spre Tine-un zbor.
Amin