AGAR

AGAR

Când luăm în mâna noastră planul vieţii ce-o trăim
S-ar putea pe cei din preajmă câteodată să-i rănim.
Respectându-ne dorinţa Dumnezeu ne va lăsa
Să culegem roade-amare de nu facem voia Sa.

Când lui Avraam şi Sarei un copil nu mai venea
Roaba lor Agar primeşte sarcina de a-i salva.
Planul Sarei este gata şi de-Avraam e acceptat
Iar Agar e-nsărcinată şi-un copil e aşteptat.

Planul, ca imbold al firii, n-avea-n Dumnezeu drept ţel
Şi în urma legăturii se născuse Ismael.
Consecinţele imense a tot ce s-a petrecut
N-au întârziat s-apară pentru cei ce le-au făcut.

Dumnezeu n-o să sfinţească decât numai planul Său
Chiar dacă pe-Avraam îl lasă să comită acest rău.
Dar persoana cea rănită în mândrie şi cu-amar
A fost totdeauna-n viaţă roaba lui Avraam, Agar.

Ea primea zilnic dispreţul Sarei ce n-avea copii
Şi creşteau resentimentul şi-ale firii vechi mânii.
La un moment dat rănită roaba ce avea un fiu
L-a luat pe-acesta-n braţe şi-a fugit drept în pustiu.

Dumnezeu din cer vorbeşte cu al dragostei temei
Şi-o îndeamnă să se-ntoarcă iarăşi la stăpâna ei.
Pe copil îl auzise cum plângea sub un tufiş.
Nu există pentru Domnul niciun loc drept ascunziş.

Şi-a luat Agar copilul, l-a-ngrijit şi l-a crescut.
Pentru el Cel Sfânt prin vreme tot cuvântul Şi-a ţinut.
După ce Isaac pe lume a venit ca un „surâs”
Domnul o salvă pe Sara care la-nceput a râs.

Doar atunci brăzdând pustiul alungată fu Agar
Pe când Ismael crescuse şi putea fi gospodar.
Dumnezeu pusese capăt certurilor lui Avraam
Cu soţia lui, cu Sara, spre-a-ngriji de noul neam.
*
Când în scurta noastră viaţă facem paşi fără Isus
Vom culege doar decepţii şi-ntristări fără apus.
Totuşi El la pocăinţă ne aşteaptă şi acum
Ca să ne-ndreptăm spre Tatăl pe al ascultării drum.

El ne va purta de grijă şi-n pustiu ca lui Agar.
Însă asta nu înseamnă să trăim fără habar.
Consecinţele ne-aşteaptă cum a fost şi cu Avraam
Ce prin Ismael sădise al intoleranţei neam.

În Epistola credinţei, Pavel către Galateni,
Zugrăveşte adevărul pentru laici şi mireni.
Din Avraam doi fii ieşiră, al Sarei şi-al lui Agar.
Însă cel născut din roabă e din fire, nu-i din har,

N-a fost din făgăduinţă cum din ceruri i s-a spus.
Prin Isaac avea să vină Fiul cel etern Isus.
Până azi Agar, - robia -, ne vorbeşte de Sinai.
Dar Ierusalimul nostru e acolo sus în Rai.
**
Să luăm dar bine seama ce seminţe semănăm
În ogorul vieţii noastre şi cu cine noi umblăm.
Semănăm prin vechea fire sau trăim prin Duhul Sfânt?
Suntem sus în Cer cu Domnul sau legaţi de-acest pământ?

Vom culege putrezirea sau răsplata lui Isus
După cum trăit-am viaţa, după cel ce ne-a condus.
Să stârpim poftele firii, să umblăm prin Sfântul Duh
Ca să-L întâlnim pe Domnul când El vine în văzduh.