Aduti aminte

Adu-ţi aminte frate dragă,
Cînd era dragostea dintîi,
Cînd erai plin de roade sfinte,
Şi stăruiai în slujba Lui.

În rîvnă îl slujeai pe Domnu,
Şi-n rugăciune stăteai mereu,
Şi plin de roade îţi era pomul,
Căci erai lîngă Dumnezeu.
Cît erai pe calea sfîntă,
Inima îţi ardea cu foc,
Căi Domnul era lîngă tine,
Şi tu numa-i stăteai pe loc.

Şi Duhul Sfînt era cu tine
Şi inima se bucura,
Iar tu priveai tot înainte,
La Cel ce era salvarea ta.

Tu te ţineai de mîna sfîntă,
De glasul lui tu ascultai,
Şi inima nu-ţi era frîntă,
Căci pe Isus tu îl aveai.

Şi el te conducea pe cale,
Tot ocrotindu-te mereu,
Ţinîndu-te în mîinele Sale,
Şi ajutor era Duhul Sfînt.

Iar cînd pe cale erau spinii,
Şi ei pe cale te rîneau,
Mîinele erau spre mine-ntinse
Şi rănile se vindecau.

Dar cum stai astăzi tu pe cale,
Şi cît de roditor tu eşti,
Căci încurînd Domnu tău apare,
Şi-i vremea să te pregăteşti.

Eşti sfînt şi răbdător în toate,
Şi dragoste mai ai tu azi,
Căci vremea este foarte-aproape,
Şi Domnu nu ţi-a dat răgaz.

El spune să veghezi întruna,
Şi să rămîii pe calea Lui,
Şi dacă veri să ai cununa,
Îndeplineşte voia Lui.

Tu cercetează-ţi viaţa-ntruna,
De eşti pe calea lui Isus,
Căci Domnu îşi cerne azi poporul
Pe acei curaţi îi va lua sus.

Vor fi a Lui pentru vecie
Căci i-a ales de pe pămînt
n-ai vrea să fii tu acolo frate
să fii cu Domnu tău cel sfînt?

Căci mulţi vor sta cu El la masa,
Acolo-n cer în slava Sa
Şi toţi vor fi a lui mireasă
Acei ce au făcut doar voia Sa.