Adunarea

Adunarea

Mare lucru adunarea.
Ea face toata lucrarea.
Si in sus dar si in jos,
Adunarea-i de folos.

Castigata e cu truda.
Cu scaderea este ruda.
Dar egalul nu il face,
Daca nu imparti la pace.

Caci zgarcenia-i nebuna,
De n-aduni ea, striga, tuna,
Si te face ticalos,
Ba mai mult te lasa jos.

Insa frate e cu tine,
Daca-i dai ce-i face bine,
Si o ti infofolita,
Sa nu fie auzita.

Da-n ascuns aduni de toate,
Si in sac le ti bagate.
Fedeles, zi dupa zi,
Adunam la ce o fi.

Unii aduna din scriptura,
Si impart invatatura.
Ca e sora ei mai mare,
Ce ii place-n adunare.

Altii aduna pom cu pom.
Sau chiar sufletul din om.
Si il scoate cu mania,
Si vara ei, fatarnicia.

Ca nu sti cum el socoate,
E fatarnic, cat se poate.
De il calci, sau din gresala,
Mania te scoate afara

Din a dragostei trasura,
Ca e sloboda la gura.
Si aduna far'sa sada,
Si pune in sac gramada,

Sufletul tau necajit,
Gata este terfelit,
De-ai fi vrut sa stai in casa,
Si sa nu mai vi la masa,

Cu-n asa frate ce vrea,
S-adune din viata ta,
Ce nu poate dobandi,
Ca cinstit nu pare a fi.

Dar mai stiu si altceva,
Pe unii-i vazui asa
De silitori cand vin pe scara,
S-adune jertfa de seara.

Sau lacrime cazute-n noapte,
Solul le aduna toate.
Si burdufu-l face plin
Pentru Domnul cel divin.

Deci o intrebare frate-
Ce aduni si cat? Se poate?
Azi este chiar sansa ta
Sa-ti dai seama ce-i asa,

De greu sacul tau pe spate?
Cum il duci? sunt azi de toate.
Sac cu lacrime de jale,
Sau de bucurii pe cale,

Sau plin ochi, cu boarfe-aduse
De la cei lasati pe tuse,
Sac intr-un volum imens,
Dar sunt toate fara sens.

Si la usa de intrare,
Cu-asa sac ramai pe cale,
Altii-n cer ei vor intra,
Dar numai cu inima.
Caci in ea au adunat,
Daruri pentru Imparat.

Amin